Parohia Foișor

Biserica „Foișor” este așezata în partea de Sud – Est a orașului București, pe str. Foișorului Nr. 119 sectorul 3, astăzi parte a cartierului Vitan.Parohia are hotarele între Calea Vitan, râul Dâmbovița, Șoseaua Mihai Bravu și strada Vlaicu-Vodă.Numele de Foișor îi revine de la foișorul care a făcut parte din corpul palatului domnesc, zidit de Doamna Smaranda – soția lui Nicolae Mavrocordat, care ctitorește, dar,”biserica de lângă Casa de Priveala” a Bucureștilor , care va fi tarnosita la 20 noiembrie 1745. „ Casa de Priveala” este numele care era dat, în epoca foișorului acel punct de unde slujbașii domniei vegheau să nu apară vreun foc răzleț, care să distrugă mahalalele. Foișorul fusese ridicat de Constantin Mavrocordat pe un loc ce aparținea Mânăstirii Radu Vodă.Tot aici a ridicat și un palat domnesc să-i fie de trebuință mamei vitrege. Smaranda Doamna a hotărât să clădească în jurul bisericii mai multe case spre folosul călugărilor. În proximitatea bisercii se aflau mahalalele și grădinile agricultorilor veniți de la sudul Dunării, motiv pentru care, în timp, acesta biserica va primi și un al doilea hram, cel al Sf. Trifon (1 februarie), ocrotitor al holdelor și al grădinilor. Urmele palatului se mai pot vedea și astăzi în partea de Sud – Est a bisericii, care au și fost cercetate de către Muzeul de Istorie a Bucureștilor în cursul anilor 1963 și 1964, când au fost facute săpături descoperindu-se temeliile acestui palat. Locul grădinilor de odinioară a fost luat de constucția a numeroase blocuri.

Istoricul bisericii parohiale. Pentru ca istoricul acestei Biserici să fie mai clar și bine lămurit, redăm în cele ce urmează, în întregime, pisania acestei Biserici, care este săpată pe o mare lespede de piatră, lungă de 1,10 m și înaltă (lată) 0,75 m, litere chirilice, în relief și care este așezată deasupra ușii de la intrarea în Biserica. Este recunoscută de toți cercetătorii ca cea inițială și originală.

„Această Sfântă și Duhovnicească Biserică cu hramul Nașterea Prea Sfintei Stăpânei noastre Născatoare de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria,este din temelie zidită, zugrăvită și înfrumusețată pe dinlăuntru și pe dinafară până la săvârșit, precum se vede, cu toată cheltuiala Prea Luminatului Mariei Sale Doamnei Smaranda, Doamna Fericitului și Pururea pomenitul, răposatului, Măriei sale Ioan Nicolae Alexandru Voevod. Săvârșindu-se în zilele Prea Luminatului și Prea Înaltatului Domn Ion Constantin Nicolae Voevod, întru a patra domnie a Măriei Sale aici în Țara Românească, pentru veșnica pomenire a Măriei Sale și a Părinților Măriei Sale și a tot luminat neamului Măriei Sale și a închinat-o a fi metoc Sfintei Mânăstiri Radu Vodă de aici din București unde există; se cinstește hramul Prea Sfintei Troițe, fiind moșia acestei Mânăstiri. Și a fost ispravnic până la savarșirea acestui Dumnezeesc Locaș Pascal Vel. Ispravnic.

De la zidirea lumii 7254 – De la Hristos 1746 – noembrie 20”

Deci din pisanie se vede clar că Biserica Foișor a fost zidită în anul 1746, de către Doamna Smaranda Nicolae Mavrocordat și a fost închinată ca metoc Mânăstirii Radu Vodă din București, cu care se învecina în partea de Sud – Vest.

Locul pe care a fost zidită Biserica Foișor făcea parte din moșia Mânăstirii Radu Vodă. Această moșie, în acea vreme, se găsea în afară de București, era acoperită cu vii și pământ arabil, nu avea nici un fel de construcții și de aceea Doamna Smaranda și-a zidit palatul de vara cu foișor, locul fiind mai înalt era și mai răcoros și în același timp foarte liniștit.

Biserica fiind metoc al Mânăstirii Radu Vodă, este de la sine înțeles că era deservită de călugări. Era împrejmuită cu un zid gros de cărămidă, având în jurul ei chiliile călugărilor, a căror urmă s-a păstrat până în anii 1925.

Până la 1890 toți morții parohiei erau înmormântați în curtea din jurul bisericii. Urme de pietre funerare s-au găsit până în anul 1925, când a fost amenajată toată curtea Bisericii făcând din ea un frumos parc cu verdeață pomi și flori. Tot până la această dată în jurul Bisericii s-au găsit urme de chilii care datau din a doua jumătate a veacului al 18-lea.

In anul 1925 s-a clădit în partea de răsărit a curții Bisericii prima casă Parohială compusă din 4 camere pentru locuința preoților.

In anul 1930 s-a clădit a doua casă parohială, cu cancelarie parohială si sală de consiliu care a devenit tot locuința a preoților deservenți, aceasta în latura de Nord a curții Bisericii.

În anul 1935 s-a clădit clopotnița de zid, cu intrare, în stil mânăstiresc în partea de Nord Vest a curții Bisericii.

Arhitectura. Biserica este construită din cărămidă subțire, var și nisip, compoziție foarte rezistentă și durabilă; are zidurile foarte groase; în interior la despărțitura naosului de pronaos, cupola este sprijinită pe doi stâlpi din piatră masivă și cloplița rotundă. Avea catapeteasmă din zid; ferestrele erau mici, așa cum era obiceiul să se facă în aceea vreme, formă de firidă, și arhitectură în stil bizantin – brancovenesc; pridvorul deschis, ușa de la intrare din stejar cioplit cu toporul, îmbracată în fier cu cuie și broască făcută de meșteri fierari din vremea aceea. Biserica are formă de cruce. Pictura frescă, în stil bizantin – brâncovenesc, se păstrează și astăzi, acoperită cu un strat de calcar și pictura în ulei. Este foarte înaltă, are două turle, dintre care una cea din față a servit de clopotnița până în anii 1900. Fiecare turlă are în vârf câte o cruce de fier lucrată cu înflorituri.

În tot timpul cât Doamna Smaranda și după dânsa neamul ei, s-a servit de palatul din curtea Bisericii Foișor, acest palat era legat cu Mânăstirea Văcărești, printr-un pod de lemn cu geamlâc, sprijinit pe piloni groși de stejar care în linie dreapta spre sud, trecea peste apa Dâmboviței, care în vremea aceea forma un fel de mlaștină; toată valea aceasta dintre Biserica si Mânăstirea Văcărești, în linie dreaptă distanță cam de 2½ km. Aceasta se pastrează  prin tradiție, povestesc bătrânii baștinași ai parohiei, precum că au auzit de la strămoșii lor.

După altă inscripție, care este pe o placă de marmură așezată tot pe peretele de deasupra ușii de la intrarea în biserică, mai sus puțin de pisania initială, se poate constata că, între timp, Biserica Foișor a suferit unele modificări, i s-au mărit ferestrele și i s-a închis pridvorul cu geamlâc. În cele ce urmeaza redăm aceasta inscripție care datează din anul 1889.

„Acest Sfânt și Dumnezeesc locaș s-a înfrumusețat și reparat pe dinafară și înlauntru zugrăvit ferestrele mărite, după cum se găsesc și amvonul făcut cu geamlâcuri în anul 1888 – 1889, iar în anul 1889 – 1890 s-a zugrăvit amvonul din nou, un policandru făcut și mozaicul așezat, două clopote noi făcute, pavajul din fața bisericii cu două felinare elegante cum se vede, în zilele I.P.S.S. Iosif Gheorghian Primat al României, prin inițiativa și stăruințele neobosite ale D-lor Epitropi și Preot Cristache Atanasiu, Domnii Sandu Russe, Vasile C. Bortică, Cântărețul Răducanu Vișineanu și a tuturor Domnilor enoriași și cei ce au avut inima pioasă.”

Ceea ce este mai interesant, la această biserică stă în faptul că și-a păstrat turlele care au înfruntat toate cutremurile de pământ, care au fost în decurs de aproape 225 ani, lucru foarte rar întâmplat în București și chiar în întreaga țară.

După cum se poate constata dintr-o altă inscripție, care este așezată în veșmântarul bisericii, o placă de marmură așezată pe peretele dinspre răsărit, în anul 1915 s-a adăugat la corpul bisericii, în colțul de sud – est o cameră mare de 5 x 5 m având sub ea o pivniță tot atât de mare. Această cameră mare adăugată servește astăzi ca veșmântar și debara iar pivnița pentru depozitat combustibilul necesar bisericii.

Prin aceasta, corpul bisericii nu a suferit altă modificare decat o singură spărtură aparută, în care s-a așezat ușa ce unește altarul bisericii cu veșmântarul adăugat, care la rândul său are o ușă de ieșire în curtea bisericii. Iată cum relatează această inscripție: In zilele Inalt Prea Sfințitului Arhiepiscop și Mitropolit al Ungro-Vlahiei D.D.Conon Aramescu Donici Primat al României s-a învelit din nou cu tablă plumbuită Biserica Foișor din Capitală cu ajutorul Enoriașilor acestei Biserici. Această lucrare s-a executat în toamna anului 1914; iar în vara anului 1915 s-a ridicat din temelie veșmântarul bisericii, Biblioteca, cu sumele necesare de bani provenite din excedente bugetare. Toate aceste lucrări s-au executat prin stăruința și osteneala preotului paroh econom Alexandru Luca și a Domnilor Epitropi Alexandru Niculescu și Sandu Russe.

Pictura. În anul 1936 s-a recondiționat pictura în ulei care datează din anul 1889, când peste pictura inițială, s-a așternut un strat gros de calcar și apoi o pictură în ulei de nici o valoare artistică. De la această dată nu i s-au mai făcut nici un fel de reparații. Astăzi se simte nevoia, mai mult ca oricând, de consolidare și restaurare a picturii inițiale, fresca și chiar restaurarea din punct de vedere arhitectural al monumentului, lucrare care necesită fonduri foarte mari.

În anul 2007 s-a început restaurarea picturii murale de către d-nul Angelescu Șerban, urmând a se finaliza după consolidarea bisericii de către un alt executant. În curând se va începe consolidarea bisericii, continuarea restaurării picturii și refacerea parcului bisericii .

Biserica Foișor este trecută în lista H.C.M. Nr. 1160/1955 la Nr. 41 recunoscută monument istoric.

Șirul preoților parohi. Pr. Alexandru Luca, Pr. Costachi Anuței, Pr. Petru Dan Popa, Pr. Constantin Sandu.

ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT. Bătrânii cartierului povestesc că bunicii lor le spuneau cum au învățat să citească de la dascălii bisericii, școala fiind în pridvorul bisericii iar dascălul se numea Răducanu. Această școală era controlată de preoții Bisericii.

PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. Actualmente se construiește o cantină pentru cei săraci care va fi folosită și pentru activități de suport didactic pentru copiii nevoiași. De asemenea se vor intensifica pelerinajele cu credincioșii.
Bibliografie:Pisania Bisericii Foișor; inscripție pe placa de marmură așezată în veșmântar;

Registrul Nr.22 din 1 noiembrie 1963 al Bisericii Foișor; Nicolae Stoicescu –„Repertoriul bibliografic al monumentelor feudale din București”  1960 p.55; Șerbănescu Pr. Nicolae – „Mărturii istorice despre monumentele religioase din Bucureștii de altă dată” în BOR,78 (1960);
Periodic se fac cateheze cu tineretul, în special in zilele de vineri, dupa slujba Sfântului Maslu.

DATE DE CONTACT ALE PAROHIEI. Hram Nașterea Maicii Domnului și Sfântul Trifon Adresă str.Foișorului, nr. 119, sector 3.