ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [NUMELE PAROHIEI ȘI PROTOPOPIATUL DIN CARE PROVINE] Biserica Colțea, monument istoric și de arhitectură reprezentativ din București, situat în zona istorică a Capitalei, pe raza Km. 0, lângă Piața Universității, se află în patrimoniul Parohiei Colțea, unitate de cult arondată Protoieriei Sectorului 3 – București.
Biserica este singura construcție care care mai amintește astăzi de mănăstirea – spital cu hramul „Sfinții Trei Ierarhi„ („Trisfetitele”), ctitoria spătarului Mihail Cantacuzino, ansamblu edilitar de referință pentru începutul secolului al XVIII-lea. Edificiul monumental formează împreună cu clădirea Spitalului Clinic Colțea, un ansamblu arhitectonic unitar, străjuit de statuia fondatorului comun[1], ansamblu care constituie o parte însemnată a peisajului citadin în plin centru al Capitalei. Situată pe marginea unei importante artere rutiere, Bulevardul I.C. Brătianu, biserica Colțea este singura care amintește de vechea mahala a Colței, atestată documentar pentru prima dată, la 18 iunie 1669.[2]
ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] Deși poate fi considerată ca fiind ctitoria cea mai importantă a spătarului Mihail Cantacuzino, biserica poartă până astăzi numele clucerului Colțea Doicescu, boier din Doicești – Ialomița, cu atribuții la curtea domnească. Acesta a purtat de grijă ctitoriei fratelui său, (slugerul Udrea Doicescu, ucis în anul 1655 în răscoala seimenilor), mica biserică cu hramul „Sfânta Muceniță Paraschevi” din Roma, (prăznuită de Biserica Ortodoxă la 26 iulie), ale cărei fundații, scoase la lumină de recentele cercetări arheologice[3], pot fi observate astăzi în curtea bisericii Colțea, lângă peretele sudic al locașului de cult. Biserica construită la jumătatea secolului al XVII-lea (probabil în 1641 – 1642)[4] din lemn, pe o fundație de piatră și cărămidă, atestată documentar la 10 februarie 1658[5], a fost închinată de către Colțea Doicescu, la sfârșitul vieții, Mitropoliei Ungrovlahiei.
Spre sfârșitul secolului al XVII-lea, Mihail Cantacuzino (1640-1716), fiul marelui postelnic Constantin Cantacuzino, a cumpărat, cu acordul urmașilor lui Colțea și a Mitropolitului Teodosie, biserica și terenul din jurul ei, pentru a construi cea mai importantă dintre ctitoriile sale: mănăstirea cu hramul Sfinților Trei Ierarhi și al Sfintei Cuvioase Parascheva, în incinta căreia a înființat primul așezământ spitalicesc din Țara Românească.
Ansamblul mănăstiresc de la Colțea, construit între anii 1698-1714 cuprindea: biserica mare – în centru – singurul edificiu care a rezistat până astăzi, trei paraclise dispuse simetric pe laturile de Est, Nord și Sud ale bisericii, spitalul, inaugurat la 14 decembrie 1704, dar finalizat în 1706, (modern, de model occidental, cu o capacitate de 24 de paturi și două pavilioane: unul pentru bărbați și altul pentru femei), casa pentru arhiereu, spițeria, casa pentru chirurg, casa pentru arhiereu străin, chiliile și alte încăperi, cu diferite destinații. Clădirile mănăstirii formau o incintă patrulateră în jurul bisericii centrale[6], așa cum se mai păstrează fragmentar la Mănăstirea Antim, intrarea făcându-se prin arcada clopotniței impresionante, cunoscută sub numele de „Turnul Colței”, edificiu monumental, cu o înălțime de peste 40 de metri, cu care s-a încheiat construcția ansamblului mănăstirii. [7]
Mihail Cantacuzino a înzestrat mănăstirea cu moșii și a obținut de la domnie diverse contribuții și scutiri. După sfârșitul tragic al ctitorului ei, executat de turci în anul 1716, (fapt care explică de ce a fost răzuită pisania bisericii), mănăstirea a intrat în grija domnitorilor vremii, mai ales datorită rolului ei social și cultural (în chiliile mănăstirii Colțea au funcționat în secolul al XVIII-lea o școală românească și o tipografie).
Construită probabil la sfârșitul secolului al XVII-lea și atestată documentar pentru prima dată la 18 octombrie 1702, de o carte patriarhală[8], biserica Colțea i-a primit ca ocrotitori pe Sfinții Trei Ierarhi: Vasile, Grigore și Ioan și pe Sfânta Cuvioasă Parascheva. Pictura interioară și exterioară a sfântului locaș au fost realizate în frescă și sunt atribuite lui Pârvu Mutu. Aspectul actual al locașului de cult, atât la exterior cât și la interior, este rezultatul trecerii timpului și lucrărilor succesive de reparații, consolidare și restaurare, desfășurate în decursul a peste 300 de ani de existență.
La 27 februarie 1739, clădirile de la Colțea, inclusiv biserica mare, au ars, acoperișul și interiorul lor fiind refăcute în același an. În anul 1770, logofătul Necula Măinescu adaugă bisericii un mic pridvor în fața celui original, așa cum întâlnim la biserica Mănăstirii Hurezi[9].
Seismele din 1802, 1829 și 1838, au avariat biserica, acesta fiind reparată, în anul 1841, de către antreprenorul Conrad Schwink, după planurile arhitectului Faiser și repictată la interior, în anul 1871 de către Gheorghe Tăttărescu. Cu ocazia acestei restaurări, cele două turle ale bisericii nu au mai fost reconstruite.[10] Începând cu anul 1895, au fost desfășurate noi lucrări de reparații supravegheate de către arhitectul Gheorghe Mandrea, prilej cu care a fost înlăturat pridvorul suplimentar adăugat în 1770 și au fost montate între coloanele bisericii, fleuroane de piatră, provenind de la Turnul Colței, demolat în anul 1888. În perioada: 1938-1941, prin grija Eforiei Spitalelor Civile și sub coordonarea prof. arh. Horia Teodoru, a fost reconstruit turnul – clopotniță de pe pronaos. Locașul de cult a suportat lucrări de reparații și după bombardamentele din 1944, care au afectat în special latura nordică. [11]
Deși a existat un proiect de restaurare, în urma cutremurului din 4 martie 1977, biserica Colțea a fost abandonată de către autoritățile comuniste și închisă, în anul 1986.
În anul 1998 au fost reluate lucrările de consolidare a locașului de cult. Odată cu desfacerea învelitorii și degajarea podului de moloz, a fost descoperit tamburul turlei de pe naos, cu pictura originară, în frescă, aparținând lui Pârvu Mutu.
În perioada: 2001-2005, biserica Colțea a beneficiat de ample lucrări de consolidare, remodelare volumetrică și restaurare, în baza unui proiect de arhitectură realizat de Arh. Constanța Carp și a proiectului de rezistență al Ing. Laurențiu-Tudor Spoială, expert în structuri istorice. Pictura interioară a fost restaurată de către pictorul restaurator Gheorghe Nicolae-Jack.
[ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCȚII] Din punct de vedere arhitectural, biserica Colțea, monument reprezentativ al epocii brâncovenești, prezintă elemente de originalitate, inspirate din arta occidentală a vremii. Armonioasa sinteză artistică ce caracterizează arhitectura locașului de cult este contribuția ctitorului, persoană cultivată, cu studii în Occident și educație artistică. Biserica are plan triconc, cu pronaos lărgit, ziduri groase din cărămidă, de peste 1 metru și dimensiuni generale de 27,5 x 8,5 – 11,50 metri. Prezintă două turle, cea de pe pronaos cu rol de clopotniță, și pridvor deschis, cu cinci arcade frontale și câte două laterale, ale căror arhivolte polilobate sunt susținute de 10 coloane suple, prevăzute cu capiteluri[12], între care sunt inserate armonios fleuroane de piatră bogat ornamentate, provenind de la Turnul Colței.
Decorația fațadelor folosește elemente arhitecturale de secol XVIII, prezentând astfel două registre de firide cu arcade polilobate, separate printr-un brâu de tencuială în formă de funie răsucită. Ferestrele au ancadramente de piatră trilobate, ornamentate cu motive florale, iar în partea inferioară, cu câte un cap de înger, cu aripile întinse. În exterior, pe peretele sudic, se mai păstrează fragmente din tencuiala originală, cu motive vegetale pictate în frescă. Intrarea în biserică se face printr-un portal din piatră interesant, bogat ornamentat, combinând barocul italian cu elemente orientale și autohtone, care conservă pe frontispiciu, deasupra pisaniei răzuite, susținute de doi grifoni, balzonul Cantacuzinilor: vulturul bicefal.[13]
Ușa din lemn, din vremea ctitorului bisericii, împărțită în șase panouri, care dă impresia că se deschide în două canaturi, este împodobită cu motive orientale de natură zoomorfă și florală, care, prin împletirea lor armonioasă, dau mărturie despre rafinamentul decorativ al epocii.
Pronaosul bisericii este separat de naos, printr-un ansamblu arhitectural elegant, constituit din trei arcuri susținute de patru coloane suple din piatră, cu caneluri spiralate, așezate pe piedestaluri. Bazele colanelor sunt înconjurate cu frunze de acant stilizate, iar capitelurile lor, de inspirație neocorintică, prezintă motive florale și zoomorfe.
Catapeteasma originală a bisericii, monument al artei brâncovenești cu valoare de patrimoniu, realizată din lemn și poleită, este bogat dantelată cu diverse motive vegetale și geometrice. În sculptura ei se disting rețele de vrejuri, flori și frunze, ciorchini de struguri, crizanteme stilizate și frunze de stejar. Icoanele catapetesmei, cu valoare de patrimoniu, provin din secolele XVIII și XIX. Cele mai vechi dintre ele se află în primul registru.
Alături de catapeteasmă, piese de mobilier, datând din vremea ctitorului, cu ornamentație bogată și detalii minuțioase (scaunul arhieresc, scaunul domnesc, cele două tetrapoade pentru psalți, și opt strane), împodobesc biserica.
[PICTURA] Fresca originară, atribuită lui Pârvu Mutu, se mai păstrează pe boltele pridvorului și în primul registru al turlei naosului, de unde este continuată de pictura adăugată la ultima restaurare. În cea mai mare parte, biserica conservă pictura în ulei, în stil neoclasic, a lui Gheorghe Tăttărescu, care cuprinde 6 tablouri iconografice, completate cu decorațiuni care imită marmora. Pe peretele de vest al pronaosului se află cele două tablouri votive care îi înfățișează pe ctitori: Mihail Cantacuzino și soția sa, Maria, (Marga), impresionante realizări portretistice. [SFINTE MOAȘTE] În biserica Colțea se află la închinare într-un baldachin sculptat, un fragment din moaștele Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina din Sinai, primite ca dar din partea parohiei ortodoxe românești „Sfântul Dimitrie” din Genova – Italia, în anul 2012, prin bunăvoința P.C.Pr. Paroh Filip Sorin. [OBIECTE VECHI DE CULT] În locașul de cult sunt expuse la închinare, alături de icoanele catapetesmei, mai multe alte icoane cu valoare de patrimoniu, între care se disting: icoana Maicii Domnului – făcătoare de minuni, (așezată într-un baldachin nou, în stânga naosului realizată pe lemn, în stil bizantin, îmbrăcată cu o ferecătură din argint aurit, care prezintă scene iconografice cizelate manual, o stemă domnească și o inscripție cu anul 1788), icoana Sfinților Doctori fără de arginți Cosma și Damian, atribuită lui Pârvu Mutu, situată în dreapta catapetesmei, icoana Sfintei Cuvioase Parascheva și o interesantă icoană cu registre, ambele realizate de școala rusă.
ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT. În chiliile mănăstirii Colțea au funcționat în secolul al XVIII-lea o școală românească și o tipografie. Spitalul din curtea mănăstirii oferea asistență medicală gratuită nevoiașilor, după dorința expresă a ctitorului. La Colțea a existat și o frăție funerară.
PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. Parohia Colțea are o enorie limitată la cele cca. 40 de familii care locuiesc în vecinătatea bisericii, dar numărul credincioșilor din diferite zone ale capitalei, care participă în mod regulat la slujba duminicală și care susțin biserica este, începând cu anul 2012, în creștere. Alături de programul de slujbe bogat și de activitatea catehetică, desfășurată ritmic, la parohia Colțea se oferă ocazional ajutoare materiale de urgență, persoanelor nevoiașe.
DATELE DE CONTACT ALE PAROHIEI. Biserica Colțea, [HRAMURI] „Sfinții Trei Ierarhi și Sfânta Cuvioasă Parascheva”, [ADRESA] Bulevardul I.C.Brătianu, nr.1, Sector 3, București, [OFICIU PAROHIAL], www.bisericacoltea.ro (în lucru)
BIBLIOGRAFIE: 1. MĂNUCU – ADAMEȘTEANU, Gheorghe, „Raport de cercetare arheologică, Biserica Sfinții Trei Ierarhi Colțea”, în Cronica Cercetărilor arheologice din Romania, campania 2006, București, CIMEC – Institutul de Memorie Culturală, București, 2007 ; 2.STOICA, Lucia, IONESCU – GHINEA, Neculai, „ Enciclopedia lăcașurilor de cult din București”, Volumul I, Editura Universalia, București, 2005; 3. STOICESCU, Nicolae, „Repertoriul bibliografic al monumentelor feudale din București”, Editura Academiei RPR, București, 1960.
[1] Statuia Spătarului Mihail Cantacuzino, realizată în marmură de Carrara de Karl Stork și dezvelită în anul 1730.
[2] Nicolae STOICESCU, Repertoriul bibliografic al monumentelor feudale din București, Editura Academiei RPR, București, 1960, p. 183. [Mahalaua a luat numele clucerului Colțea Doicescu, care a avut proprietăți aici, nume care s-a păstrat până astăzi în toponimia locului: „Strada Colței, „Biserica Colțea”, „Spitalul Colțea”, „Biserica Sf. Ilie – Hanul Colței”, subl.ns.];
[3]Desfășurate în două campanii: 2006 și 2008, săpăturile arheologice din curtea bisericii Colțea, au adus la lumină, pe lângă fundațiile vechii biserici, 127 de morminte medievale, însoțite de numeroase articole numismatice și de podoabă.
[4] Nicolae STOICESCU, Repertoriul bibliografic…, p. 182
[5] LuciaSTOICA, Neculai IONESCU – GHINEA, Enciclopedia lăcașurilor de cult din București, Volumul I, Editura Universalia, București, 2005, p. 72
[6] Gheorghe MĂNUCU-ADAMEȘTEANU, „Raport de cercetare arheologică, Biserica Sfinții Trei Ierarhi Colțea”, în Cronica Cercetărilor arheologice din Romania, campania 2006, București, CIMEC 2007, p. 96
[7] Turnul Colței a dăinuit ca cel mai înalt reper al Bucureștilor, până în anul 1888, când a fost demolat, sub pretextul lărgirii bulevardului.
[8] Nicolae Stoicescu, Repertoriu bibliografic…., p. 183
[9] Nicolae STOICESCU, Repertoriu bibliografic…, p. 184
[10] Gheorghe MĂNUCU – ADAMEȘTEANU, Raport de cercetare arheologică…,p. 96
[11] Gheorghe MĂNUCU – ADAMEȘTEANU, Raport de cercetare arheologică…,p.96
[12] LuciaSTOICA, Neculai IONESCU-GHINEA, Enciclopedia lăcașurilor de cult…, p. 73
[13] LuciaSTOICA, Neculai IONESCU-GHINEA, Enciclopedia lăcașurilor de cult…, p. 73