Parohia Sf. Mina-Vergu

Numele de Vergu dat altădată mahalalei şi bisericii, vine de la Vergo – mare paharnic pe la 1695. Biserica era numită de Spătarul Mihail Cantacuzino şi Şcoala Vergului pentru că avea în preajmă o şcoală.[1] Biserica a fost zidită la început pe la 1724-1725. În documente, printre ctitori apare şi Vergu – paharnicul, care mai înainte a fost mare portar, pe la 1693 şi apoi mare paharnic între 1695 martie 9 şi 1967 iunie 17, în vremea Sfântului şi distinsului domnitor Constantin Brâncoveanu. Acest Vergu Vartolomei era boierul pe care Domnitorul Brâncoveanu îl întrebuinţa uneori în afacerile sale diplomatice la Constantinopol, care locuia în această parte a oraşului Bucureşti.[2]

1. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI]. Într-o zonă centrală a oraşului Bucureşti, pe strada C. F. Robescu, Nr. 18, care leagă B-dul. Hristo Botev (fostul B-dul. Domniţei), cu B-dul. C. Coposu (în trecut Calea Călăraşilor), şi cu strada Radu Calomfirescu (fost căminar al lui Mihai Viteazul), se află Biserica „Sfântul Mina-Vergu”. Cercetând trecutul acestei biserici, aflăm următoarele: „În zilele prealuminatului Domn Nicolae Alexandru Voievod, a fost zidită – această Sfântă Biserică – din temelie la anul 1725, Sept. 4, cu toată cheltueala Prea Sfinţitului Mitropolit Chir Daniil, ajutând şi jupâneasa Ancuţa, fiica popii Vladului, care s-au şi îngropat aicea, ca să fie Sfinţiei Sale vecinică pomenire.”[3]

Istoricul I. Ionescu-Gion spune că este zidită de către boierul Vergu şi Ancuţa Doamna. Am văzut că acest Vergu (Vergo) este un boier pe care Voievodul martir Constantin Brâncoveanu îl întrebuinţa în cele mai grele afaceri diplomatice la Constantinopol şi care poate a contribuit la ridicarea  aceastei biserici, unde se găseşte şi astăzi, fiind şi el locuitor în această parte a Bucureştiului.

Despre Domniţa Ancuţa, crede că poate „va fi fost fata lui Constantin Vodă- Brâncoveanu, măritată după Ianache Văcărescu. ”Văcăreştii au locuit în secolul trecut prin vecinătatea bisericii.

Despre Mitropolitul Daniil, crede că mai mult a reparat-o, decât a zidit-o aşa cum a făcut şi cu biserica „Sfinţii”[4]. Biserica a suferit mai multe avarii la cutremurele din 1838 şi 1853. A fost de asemenea afectată de marele incendiu din martie 1847, dar a fost refăcută.

Prima reparaţie a avut-o în anul 1874, întrucât arsese la focul cel mare din 1847, – care a mistuit o parte a Bucureştilor – iar a doua reparaţie a fost făcută, sub supravegherea arhitectului Paul Petricu pe la anul 1900, cu cheltuiala fostului primar al capitalei; Constantin F. Robescu, al cărui nume îi poartă astăzi strada. Cu această ocazie s-a adăugat pridvorul de la intrare.

Preotul Marin Dumitrescu, spunea că biserica a fost mai mică, dar a fost refăcută după cum se vede, prin hărnicia răposatului Preot Grigore Popescu, care i-a pus şi o frumoasă piatra în frontispiciu; moartea l-a răpit şi piatra a rămas nescrisă.[5]

De la 1900 intemperiile vremii şi cutremurul de la 10 Noiembrie 1940, au şubrezit biserica, încât s-a simţit nevoia unei radicale restaurări. Astfel, în baza proiectelor arhitectului Constantin Joiţa, între anii 1943-1946 s-a săpat în jurul bisericii, lăsându-se astfel liberă temelia. Tot atunci s-a făcut canalizarea, iar deasupra s-a executat un trotuar. În 1945 se consolidează turla mare de pe naos şi este refăcută fresca de către A. Moscu. A mai fost consolidată după cutremurul din 1977, iar pictura refăcută (în ulei), de pictorul Gheorghe Busuioc şi apoi resfinţită la 20 iulie 1981.

Inscripţiile Bisericii

1725. PISANIA – (cea veche): „Această sfântă şi Dumnezeiască biserică, unde se cinsteşte hramul Sfântului Marelui Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir şi Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, este zidită din temelie şi înfrumuseţată precum se vede cu toată cheltuiala Prea Sfinţitului Mitropolit al Ungro-Vlahiei Chir Daniil, in zilele prea luminatului Domn Nicolae Alexandru Voievod, ajutând la această biserică si jupâneasa Ancuţa, fiica popii Vladului, care s-au şi îngropat aicea, ca să fie veşnică pomenire. Şi s-a săvârşit în luna lui septembrie în 4 zile 1725.”
1726. PISANIA – (cea nouă): „Această sfântă biserică Vergu, cu hramul marele martir Dimitrie, purtătorul de mir şi sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, a fost zidită de I. P. S. Mitropolit al Ungro-Vlahiei D. D. Daniil, în zilele prea luminatului Domn Nicolae Alexandru-Voievod, mai ajutând şi jupâneasa Ancuţa, la anul de la Hristos 1725, Sept. 4.”

S-a mai refăcut la anul 1874, întrucât arsese la focul cel mare (1847) şi după ce s-a refăcut, s-a adus aici sfânta icoană a marelui mucenic Mina, făcătoare de minuni, care se găsea în biserica Stelea, ce de asemenea arsese şi nu s-a mai refăcut. De atunci a devenit această sf. icoană al treilea hram.

În anul 1900, fiind primar al Bucureştiului D-l. C. F. Robescu, enoriaşul acestei biserici, a pus la cale reclădirea ei, înmpreună cu preotul bisericii Pr. Econ. Grigore N. Popescu, care era şi Revizor eclesiastic şi ca epitropi Econ. I. Iordăchescu, G. Bădulescu, Primul Grefier al Înaltei Curţi de Casaţie şi C. R. Mircea-Inginer.

D-l. C. F. Robescu, ca primar, a ajutat cu suma de bani ce s-a ridicat la 40.000 lei şi mulţi din enoriaşi precum Domnii Petre Dancovici, I. Pencovici, C. Lipati şi Doamnele Elena Hagi Vasile, Zoe Popovici, Velcovici şi altele au plătit pictura, mobilierul şi tâmplăria, al căror nume s-a trecut în pomelnicul fericiţilor cititori.

Abnegaţia şi osteneala depusă de Pr. Ec. Gr. N. Popescu şi Epitrop. C. Bădulescu, le dă dreptul la veşnică amintire.

Sf. Biserică s-a sfinţit la 30 Dec. 1901 de către P. S. Arhiereul Meletie Gălăţeanu, în zilele gloriosului Domn şi Prim Rege al României Carol I şi M. Sa Regina Elisabeta.

Mitropolit Primat fiind D. D. Iosif Gheorghian, Prim Ministrul D-l D. Sturza, Ministru al Cultelor D-l Spiru Haret.

Această piatră a fost scrisă cu cheltuiala d-lui C. F. Robescu.

Hramurile Bisericii

Acestă biserică, a avut trei hramuri şi anume:

Primul hram, şi cel mai vechi, a fost al Sf. Mucenic Dimitrie, Izvorîtorul de Mir, cu prăznuire la 26 Octombrie.

Istoricul I. Ionescu-Gion, ne spune că meseriaşii braşoveni, veneau la icoana Sfântului Dumitru, de la biserica Vergului, ca să serbeze praznicul şi pe patronul breslei.[6]

Al doilea hram a fost al Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, cu prăznuire la 8 Noiembrie.

Al treilea hram, pe atunci, era al Sfântului Mare Mucenic Mina, cu prăznuire la 11 Noiembrie, dar care s-a impus ca fiind principal în urma aducerii aici a icoanei Sf. Mare Mucenic Mina, în 1847, de la Biserica Stelea, care arsese în întregime şi mai ales din 1874 când au fost aduse moaşte ale Sf. M. Mina. Atunci, Mitropolitul vremii a decis să trimită către Biserica Egiptului şi Muntele Athos emisari care au istorisit despre minunea cu Icoana Sfântului Mina „înconjurată de flăcări şi jăratic”, care a rămas nearsă. Această icoană este acum îmbrăcată în cizelură aurită, fiind aşezată în partea dreaptă a catapetesmei celei noi.

[ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCŢII]. Lucrări şi împliniri. Pentru că pictura din 1900-1901 executată în stil bizantin de către Pr. Vasile Damian şi restauratorul de pictură Moscu, în timp s-a deteriorat, a fost necesară repictarea în întregime a bisericii. Lucrarea a fost efectuată între anii 1980-1981 de pictorul Gheorghe Busuioc care a executat pictura în ulei, în vremea păstoririi distinsului preot Alexandru Leu. Tot din iniţiativa sa, biserica are o nouă catapeteasmă, executată de către sculptorul Constantin Moroiu în anul 1991, iar în anul 1993 a fost executat cu multă măiestrie baldachinul de la Sfintele Moaşte ale Sfântului Mare Mucenic Mina, de către acelaşi sculptor.Strănile şi tronul arhieresc au fost confecţionate la Vânători – Neamţ.

Planul bisericii este în formă de navă, cu absida altarului poligonală (dimensiuni generale 23,80 x 8 m) cu o turlă mare pe naos.

Turla mare este însoţită de un turn – clopotniţă – mai mic peste pronaos. Turlele, cu baze pătrate, au pe cele opt faţade ferestre încadrate în arcade în acoladă.

Faţadele simple, cu elemente în stil neoromânesc sunt împărţite de un brâu format din două şiruri de cărămizi aşezate în formă de zimţi întrerupt în dreptul pilaştrilor şi al ferestrelor. Ferestrele mari, terminate în arc semicircular, au ancadramente ornamentate iar în interior sunt înfrumuseţate cu vitralii. Frize fiind decorate cu motive geometrice încoronează faţadele, cornişele turlelor şi bazele acestora, iar pridvorul are o singură arcadă pe doi stâlpi.

Începând cu anul 1995 – este desemnat ca paroh pr. Gh. Ispas – au urmat şi alte realizări şi împliniri la nivel de parohie dintre care amintim:

– În anul 1997 după insistenţe repetate la autorităţi centrale şi locale am recuperat terenul ce a fost luat parohiei în perioada comunistă, împrejmuind curtea bisericii în limitele vechii proprietăţi. A fost un gard din zid cu grilaj ornamentat în cruci pe latura estică şi sudică a bisericii,  recent (în 2008) şi pe latura nordică.

– În perioada 1998-2000 a fost necesară ataşarea unei trapeze la casa parohială din lipsă de spaţiu adecvat pentru nevoile bisericii: hram, adunări ale Consiliului Parohial, repetiţii corale ale grupului de studenţi teologi, etc.

– Între anii 2001-2002 a fost construită noua clopotniţă. Atît pentru trapeză, cât şi pentru clopotniţă au fost necesare aprobări speciale din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor dar şi din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti, biserica fiind monument istoric. Aceleaşi autorităţi au aprobat şi lucrările de consolidare a turlei centrale (1998), precum şi refacerea bisericii în exterior: prima dată în anul 1998 şi în 2007 a doua oară.

– A urmat apoi aducerea în noua clopotniţă a 23 de clopote turnate în Austria la Innsbruck de către Firma Grassmayr, clopote ce pot reda exact sunete dintr-o gamă majoră sau minoră şi sunt acţionate prin clapele unui pian unde se pot interpreta şi memora melodii religioase specifice Bisericii noastre. Ele au fost achiziţionate în decursul mai multor ani cu plata în etape (2004-2006).

– Ceasurile tricolore cu cadran aurit şi cu chipul Sfântului Mina au fost executate la Triengen în Elveţia de către firma Muff şi pot declanşa la ore fixe melodiile interpretate de clopote (acţionate şi de la distanţă prin telecomandă). Atât ceasurile cât şi clopotele au fost montate în clopotniţă de către firma S. C. Apel Industries S. R. L. Arad reprezentată prin D-l. Dir. Ing. Corneliu Revencu.

– Bolta clopotniţei cât şi exteriorul bisericii au fost împodobite cu picturi şi reprezentări iconografice în mozaic în perioada anului 2005.

– Între anii 2006-2007 a fost refăcută întreaga instalaţie electrică a bisericii şi restaurată întreaga pictură bisericească de către pictorii restauratori Marius Oprea şi Adriana Scărlătescu.

– În decursul anului 2008 frumuseţea locaşului bisericesc, a clopotniţei şi a incintei amenajate cu flori şi spaţiul verde sunt scoase în evidenţă printr-un sistem de iluminare nocturn cu nuanţe de lumini adecvate.

– În anul 2009 a fost reasfaltată curtea bisericească, au fost executate noile trepte din faţa bisericii ( din marmură).

– Între anii 2010-2011 s-a executat o nouă raclă la Atelierele Patriarhiei Române pentru moaştele Sfântului Mare Mucenic Mina, s-au executat două policandre noi şi a fost refăcut cel vechi.

– Între 2012-2013 a fost refăcut întregul acoperiş al bisericii şi al casei parohiale (din curte) şi s-a început restaurarea casei parohiale vecine redobândită pe cale legală (cu efectuare de Intabulare-Cadastru).

[ŞIRUL PREOŢILOR] Preoţi înaintaşi: Parohia a fost deservită de către un singur preot (un singur post): Pr. Marin Dumitrescu (până în anul 1948), Pr. Grigore Popescu (1948-1975), Pr. Alicsandru Leu (1975-1995). În prezent: Pr. Dr. Gheorghe Ispas (paroh, din 1995), Pr. Niculae Andrei (postul II, din 1997), Pr. Marin Zlotea (postul III, din 2006), Pr. Costin Spiridon (postul IV, din 2008).

1. CIMITIRUL – Parohia nu deţine cimitir.

1. ACTIVITĂŢI CULTURALE ŞI FILANTROPICE, ÎN TRECUT

În parohie nu avem şcoală, liceu, grădiniţă, fiind modestă ca dimensiune, nici cămin cultural.

Săptămânal, din vremea distinsului Pr. Leu Alicsandru s-au desfăşurat cateheze cu specific misionar şi cultural şi cântări la cateheze – adecvate perioadei anului liturgic bisericesc.

Lunar s-au oferit ofrande de hrană, îmbrăcăminte, etc. la orfelinate de copii şi azilul de bătrâni de la mănăstirea Pasărea (şi până în prezent).

1. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI.

Referitor la activitatea pastoral-misionară: la parohie se săvârşesc slujbe bisericeşti în duminicii şi sărbători, dar şi în zile de rând conform programului specific bisericii. Cu aceste ocazii se desfăşoară program catehetic (luni seara şi ori de câte ori este nevoie) pentru diferite categorii de credincioşi care iau parte la slujbe. De asemenea arhierei şi profesori de teologie au susţinut predici, conferinţe şi meditaţii religioase la hramul bisericii sau cu ocazia altor momente festive. Ocazional, la trapeza bisericii s-au desfăşurat repetiţii corale ale studenţilor teologi, care au cântat la strană, diferite generaţii, începând cu anul 1995, pr. paroh Gheorghe Ispas fiind şi cadru didactic al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti.

1. DATE DE CONTACT

Parohia „Sf. Mina-Vergu”

Adresa: Str. C. F. Robescu, Nr. 18, Sector 3, Bucureşti

Hramul: Sf. M. Mc. Mina (11 noiembrie)

Telefon oficiul parohial: 021.31.66.683

Site: www.sfminavergu.ro

E-mail: contact@sfminavergu.ro

Bibliografie: Dumitrescu, Marin, Preotul, Istoricul a 40 de Biserici din România, Bucureşti, 1907; Ionescu-Gion, I. Gheorghe,  Istoria Bucureştilor, Bucureşti, 1899; Iorga, Nicolae, Inscripţiile din Bisericile României, Fascicola II, Bucureşti, 1907; Stoicescu, N., Repertoriul bibliografic al monumentelor feudale din Bucureşti, 1961;

[1] Cf. N. Stoicescu, Repertoriul bibliografic al monumentelor feudale din Bucureşti, 1961, p. 327.

[2] Ghe. Ionescu-Gion, Istoria Bucureştilor, Bucureşti, 1899, p. 199.

[3] N. Iorga, “Inscripţiile din Bisericile României”, Fascicola II, Bucureşti, 1907, pag. 326.

[4] Ghe. Ionescu-Gion, Istoria Bucureştilor… p. 244.

[5] Preotul Marin Dumitrescu, Istoricul a 40 de Biserici din România, 1907, pag. 92.

[6] I. Ionescu-Gion “ Istoria Bucureştilor ”, Bucureşti, 1899, pag. 743-744.

Galerie Foto: