Parohia Zlătari

Biserica Zlătari este situată pe Calea Victoriei, fostul Pod al Mogoşoaiei, între străzile Stavropoleos şi Lipscani, în apropierea Muzeului Naţional de Istorie a României, într-o zonă încărcată de vestigii ale Bucureştilor de altădată.

1677. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] Sfântul locaş are în prezent două hramuri: Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie) şi Sfinţii Mucenici Ciprian şi Iustina (2 octombrie).
      Numele vechi al bisericii vine de la meşterii zlătari (aurari sau argintari), din mahalaua „popii Manta”. Se pare că pentru ei s-a ridicat un mic locaş din lemn, în veacul al XVII-lea, pe locul Zlătarilor de la Sărindar, donat Elenei, fiica lui Radu – Vodă Şerban şi mamă a Cantacuzinilor din Muntenia. Biserica având hramul Adormirea Maicii Domnului este pomenită în documente  la 25 august 1667şi la 15 februarie 1677.

Pe locul ei, sau în apropiere, se zice că «s-a clădit din nou, din temelii această…biserică  Zlătari, în anul mântuirii 1705», prin ajutorul Spătarului Mihail Cantacuzino şi al altor binefăcători. A fost închinată Patriarhiei din Alexandria, împreună cu hanul Zlătari, care înconjura biserica la începutul secolului al XVIII-lea, cu ocazia vizitei făcute de patriarhul Gherasim Palada la curtea domnitorului Constantin Brâncoveanu.

Mănăstirea a fost bogat înzestrată de ctitori cu prăvălii, cu pivniţe şi cu moşii, devenind una din cele mai bogate mănăstiri din ţară în secolul al XVIII-lea. Existenţa unui paraclis al mănăstirii Zlătari (cu hramul Sf. Andrei)  este pomenită într-un document din 1818.

PISANIA. După  cutremurele din 1802 şi apoi din 1838, „Această sfântă şi dumnezeiască  biserică fiind în mare ruină şi crăpându-se, s-a început a se ridica din temelie în anul 1850, cu binecuvântarea IPS Mitropolit al Ungro-Vlahiei D. D. Nifon, în zilele prea înălţatului Domn al Ţării Româneşti Dimitrie Ştirbei, de preasfinţitul Arhiereu D. D. Calistrat Livis”. Calistrat, egumenul mănăstirii, era arhiereu şi avea rang onorific de mitropolit al Libiei.

Noul edificiu fost terminat de egumenul succesor, Atanasie, care s-a ostenit de a săvârşi atât  biserica începută, cât şi clădirile anexe. Pisania în limba greacă de la 1860 menţionează hramul Naşterea Maicii Domnului, 8 septembrie, ziua în care s-a sfinţit biserica. Construcţia s-a făcut după planurile arhitectului Xavier Villacrosse.   Biserica a mai fost reparată la 1864, 1876, 1898. Din 1888 devine biserică parohială. La 1903, hanul şi turnul-clopotniţă din faţa bisericii (cu picturi făcute de pictorul grec Diamantopoulos) au fost dărâmate pentru lărgirea Căii Victoriei.  Biserica a fost restaurată între 1907-1908 prin grija arhitectului Jean Pompilian (1872-1938). Cutremurul din 1940 a avariat turlele bisericii, acestea fiind refăcute atunci provizoriu, iar între anii 1971-1973, reclădite în forma de azi.

După cutremurul din anul 1977, în grădina bisericii s-au ridicat două blocuri de locuinţe, în imediata apropiere a monumentului, pe laturile de nord şi de sud. Fostul Hôtel de France, de vizavi, a fost demolat şi înlocuit apoi cu o clădire înaltă de beton şi sticlă, în care se oglindeşte astăzi, în zilele însorite, silueta bisericii. Biserica este luminată prin ferestre cu vitralii reprezentând icoane de sfinţi.

În perioada 2008-2015 s-au realizat ample lucrări de restaurare şi consolidare a sfântului locaş. S-au făcut reparaţii în exterior şi în interior, s-a curăţat şi restaurat pictura murală, a fost înnoită pardoseala bisericii cu dale noi de marmură. În anii 2014-2015 s-a făcut conservarea-restaurarea iconostasului şi a mobilierului de lemn policrom, de către restauratorul Nicolae Marian Catrina.

În biserica Zlătari se află, din anul 1790, fragmente din moaştele Sf. Sfinţit Mucenic Ciprian. Acesta a fost mare vrăjitor în Antiohia Pisidiei, dar cunoscând puterea lui Hristos, prin credinţa şi curăţia sufletească a fecioarei Iustina, s-a convertit la creştinism. A slujit ca preot şi episcop al Bisericii şi s-a învrednicit de cununa sfinţeniei, primind moarte martirică în cetatea Nicomidiei, la 2 octombrie 304, împreună cu fecioara Iustina şi cu dreptul Teoctist. Mulţi închinători vin să-i ceară ajutorul pentru izbăvirea de patimi, de farmece şi de blesteme.

De asemenea, în sfântul locaş se află o icoană a Maicii Domnului, făcătoare de minuni, aşezată spre venerare în firida din latura de sud-est a naosului.

Giuvaierul spiritual al Zlătarilor inspiră zilnic duhul rugăciunii, iar comunitatea credincioşilor de aici, însufleţită de bucuria credinţei, desfăşoară programe culturale, educaţionale şi social-filantropice care cultivă,  în lumea grăbită a oraşului,  semne de speranţă şi solidaritate. La înfrumuseţarea slujbelor participă şi Corala «Cantate Domino», formată din artişti profesionişti.

[ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCŢII] Construcţia bisericii, aşa cum o vedem astăzi, are un plan cu o singura navă, înscrisă în dimensiunile 23.5 m x 12 m, terminată cu absida pentru altar. Lateral, sunt numai sugerate absidele sub două dintre cele patru arce care susţin turla cea mare de deasupra naosului.  Pătrată în exterior şi octogonală în interior, cu pandantivi arce late, aşezate pe colţuri, nava bisericii înalţă privirile către icoana Pantocratorului, de pe bolta turlei centrale. Pe extremităţile reunite ale pereţilor naosului se ridică alte patru turnuri mai mici şi mai zvelte, tot octogonale, pe baze paralelipipedice de secţiune pătrată. Pronaosul este mai îngust, acoperit cu o boltă în leagăn şi are cafas deasupra intrării. În exterior, biserica este tencuită simplu, ornamentată cu cornişe, brâu, bazele turlelor şi arce la ferestre, toate alcătuite din cărămidă roşie sau în alternanţă cu zone tencuite. Tot astfel este ornamentat şi timpanul pronaosului, prevăzut cu ocniţe. Pridvorul-baldachin cu o arcadă pe două coloane din piatră, este mai scund. Un soclu înalt de piatră corespunde înălţimii pachetului de trepte de la intrare.

[PICTURA] Pictura murală a fost realizată între 1853-1856 de maestrul Gh. Tattarescu, întors în ţară după anii de studii în Italia. Lucrarea este realizată în tehnica ulei, cu scene biblice grupate în panouri mari, influenţa artei religioase occidentale fiind prezentă la fiecare pas. Tâmpla sculptată în lemn şi poleită, împreună cu icoanele sale ferecate în argint, reprezintă opere de artă. Cea mai recentă lucrare de conservare-restaurare a picturii murale s-a făcut în perioada 2012-2014 de către echipa dnei Elena Vasilescu, pictor şi restaurator.

[OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI]. Două policandre lucrate în alamă în stil oriental, dăruite de tatăl colonelului Dimitrie Papazoglu (sec. XIX), icoana Maicii Domnului ferecată în argint (1819). [ŞIRUL PREOŢILOR] Timp de 150 de ani, mănăstirea a fost închinată Patriarhiei de Alexandria. Aici au slujit numeroşi arhimandriţi şi arhierei. Ctitorii bisericii de la 1850-1852 sunt arhiereii Calistrat şi Atanasie. Preoţi din secolul al XX-lea: Toma Chiricuţă (1926-1962), Titus Ţifu (1959-1967), Gafton Ionescu (1967-1979), Dumitru Ştefănescu (1979-1987), Constantin Dianconescu (1987-2008). În prezent, la Parohia Zlătari slujesc: Pr. Nicolae Dascălu (paroh, din 2008), Pr. Ioan Stancu (din 1998) şi Pr. Florin-Ovidiu Constantin (din 2010).

1. CIMITIRUL. Parohia nu deține un cimitir parohial.
2. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT. În perioada interbelică, Parohia avea o tipografie proprie şi desfăşura o bogată activitate catehetică, prin publicarea revistelor: „Ortodoxia” (săptămânal” şi „Fântâna Darurilor” (lunar).
3. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. Actualmente se desfăşoară mai multe proiecte filantropice şi cultural-educative: „Dialogul vârstelor”, proiect caritativ în cooperare cu Spitalul Sf. Luca, „Hristos împărtăşit copiilor”, „Duminici recreative”, program pentru copii până la 12 ani, parteneriat cu Parohia „Sf. Stelian”-Lucaci pentru Ora de Religie la Colegiul Naţional „Matei Basarab” şi Şcoala nr. 73 „Barbu Delavrancea”.

Parohia publică semestrial revista „Giuvaierul credinţei” şi actualizează periodic site-ul www.zlatari.ro. F.DATE DE CONTACT PAROHIE. [HRAM] „Naşterea Maicii Domnului” şi „Sfinţii Ciprian şi Iustina”; [ADRESA] Calea Victoriei 12D, sector 3, Bucureşti; [OFICIU PAROHIAL. NU SE INDICĂ NUMERE SAU ADRESE DE EMAIL PERSONALE] Tel. 021 3138341│ e-mail: parohia@zlatari.ro │ site: www.zlatari.ro.

BIBLIOGRAFIE: FLORESCU, Gheorghe, Din vechiul Bucureşti, 1935; GIURESCU, C.C., Istoria Bucureştilor din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre, Ed. pentru Literatură, Bucureşti, 1966; PAPAZOGLU, Dimitrie, Istoria fondării oraşului Bucureşti,capitala Regatului român, Bucureşti, 2005; POTRA, George, Documente privitoare la istoria oraşukui Bucureşti (1594-1821), Editura Academiei RPR, Bucureşti, 1961; POTRA, George, Istoricul hanurilor bucureştene, 1985; STOICA, Lucia şi IONESCU-GHINEA, Neculai, Enciclopedia lăcaşurilor de cult din Bucureşti, Universalia, Bucureşti, 2005; STOICESCU, Nicolae, Repertoriul bibliografic al monumentelor feudale din Bucureşti, Ed. Academiei RPR, Bucureşti, 1961.

Galerie Foto: