Parohia Sfânta Vineri – Herasca

Biserica Sfânta Vineri – Herasca se construiește astăzi in zona de centru a Capitalei, la intersecția străzilor Sfânta Vineri și Bdul Corneliu Coposu (fosta zonă a Căii Călărașilor), pe locul fostelor proprietăți ale Hereștilor și ale Năstureilor, iar în spațiul verde din axul străzii s-a pus o cruce spre aducere aminte de fosta biserică, demolată in anul 1986. Astfel, după multe încercări, biserica Sfânta Vineri a început să prindă contur, în momentul de față lucrările aflându-se în faza de finalizare.

1. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI]

Biserica Sfânta Vineri a fost renumită prin prezenţa în acest lăcaş a icoanei făcătoare de minuni a Sfintei Parascheva, denumită de popor Sfânta Vineri, la care veneau să se roage credincioşi din locuri îndepărtate. Icoana, lucrată la Viena în anul 1748, fusese dăruită bisericii de familia Năsturel.

Tradiţia ne spune că, la început, a dăinuit aici un lăcaş cu hramul Sfintei Parascheva, din sec. XIII-XIV, unde au fost aduse după desfiinţarea Patriarhiei deTârnovo, pe vremea lui Mircea cel Bătrân (1368-1408), moaştele celor două sfinte românce din sudul Dunării: Cuvioasa Parascheva şi Sfânta Pilofteia.[1]

În vremea lui Matei Basarab (1632-1654) s-a ridicat din temelie o biserică în anul 1645, de către Niţă, fost mare agă, ajutat de soţia sa Ioana şi feciorul său, Călin Spătarul.

De la acest agă era cunoscută biserica şi mahalaua lui Aga Niţă sau „Aganiţa”. Biserica, numită la începutul secolului al XVIII-lea Sfânta.Vineri, a ars în august 1712, fiind apoi reparată. In sec. XVIII, protectorii bisericii, boierii Băleni (fraţii Constantin Comisul şi Matei, fiii lui Grigore Băleanu şi ai Măriei, RaduToma Năsturel – mare ban) o înzestrează cu moşii şi dau fonduri pentru ridicarea unor chilii şi clădiri pentru sărmani sau bolnavi (dărâmate la 1890). Lăcaşul a suferit avarii la cutremurul din 1838.

La 1839, noiembrie 25 (conform pisaniei), biserica a fost reclădită si amplificată, în forma care s-a păstrat până la demolare, de către noul ei ctitor Constantin Năsturel – Herăscu, nepotul banului omonim, care avea case în apropiere, fiind terminată de Ioanichie Stavronichie. Cu această ocazie i s-a adăugat şi hramul Botezul Mântuitorului. În biserică se păstra un stâlp de piatră de la începutul secolului XIX, pe care era însemnată o „istorie” legendară a familiei Năsturel.

Pisania din anul 1839 menționa: Această Sfântă Dumnezeiască Biserică, este zidită cu cheltuiala răposatului întru fericire Arhiereul Ioanichie Stratonichitas, ajutând și alți pravoslavnici creștini …. Și când era a se săvârși de zurgrăvit la anul 1839, luna octomvrie 30, și-au dat obștescul sfârșit, lăsând îngrijitea  celor dinăuntru la Dumnealui Marele Paharnic Gheorghe Poenaru, Epitropul Preasfinției Sale, care a făcut toate precum se văd; a fost zidită Biserica mica de răposații jupân Nicolae vel Aga, Ipac Ioana, soția Dumnealui, Ipac Călin Spătarul, fiul Dumnealor, la anul 7153, cu hramul Preacuvioasei Paraschevei, iar fericitul ctitor Ioanichie a adăogat hramul Botezul Mântuitorului nostrum Iisus Hristos și pre Marea Muceniță Paraschevei; s-au sfințit în zilele sfinților Mucenici Ecaterina și Mercurie, săvârșindu-se toată lucrarea în zilelel Măriei Sale Alexandru Vodă Ghica, care, în sfârșit, a întărit ctitoria veche a Dumnealui Vistierul Constantin Herăscu. 1839, Noemvrie 25.

La 1887 s-a mai reparat şi consolidat prin ridicarea a şase coloane de susţinere a bolţilor; a fost rezugrăvită si reînnoită tâmpla. La 1903 s-au construit alături de biserică, o infirmerie şi clădiri pentru „străinii osteniţi şi împovăraţi care au trebuinţă de mila şi ajutorul lui Dumnezeu şi mijlocirea Cuvioasei Parascheva”. In 1913 i s-au modificat turlele, s-a înălţat un portic la intrare și s-a adăugat ornamentaţia exterioară.[2]

[PICTURA] A fost pictată de maestrul Dumitru Belizarie, între anii 1918 – 1921, când i s-au făcut stranele şi tâmpla din lemn sculptat. A fost resfinţită la 14 octombrie 1921. Cutremurul din 1940 a afectat grav biserica şi clădirile dimprejur. Clopotniţa, cu o turlă mare, ornamentată, a fost dărâmată pentru lărgirea străzii.

Pictura a mai fost renovată în 1950. Reparaţii capitale s-au efectuat după cutremurul din 1977, de către preotul Bogdan Gheorghe, fiind sfinţită la 14 octombrie 1985. în 1984-1986, odată cu activitatea de sistematizare din zonă — în continuarea lucrărilor din Piaţa Unirii – biserica a fost ocolită, urmând să se ridice blocuri în jurul său, ori în alte variante să se transleze. Calea Călăraşilor se lărgise în dreptul noii Hale a Unirii, lăsând o perspectivă lungă spre biserica aflată atunci încă pe locul ei. Dar tocmai aceasta a deranjat puterea comunistă! Deşi s-au făcut

intervenţii mulţiple pentru păstrare, biserica a fost demolată în ziua de vineri, 19 iunie 1987, stârnind oprobiul miilor de credincioşi ce asistau neputincioşi la distrugerea lăcaşului sfânt, care au strigat pentru prima dată «Jos Ceauşeştii!». Un covor de lumânări s-a aşternut peste ruine. Prin grija preotului paroh Gheorghe.Bogdan, icoana Sfintei Parascheva şi tâmpla au fost duse la Mănăstirea Cernica iar alte obiecte la Muzeul din comuna Herăști.

[ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCŢII]. De dimensiuni mari în plan (30/15 m), dar de înălțime redusă, avea o navă cu absidele laterale circulare, puţin evazate. Două şiruri de stâlpi susţineau bolţile. Totul era sub un singur acoperiş, terminat spre faţada de vest cu un fronton. Turla Pantocrator se ridica pe naos şi un turn clopotniţa peste pronaos. Un mic pridvor deschis, cu fronton, cu o arcadă sprijinită pe coloane germinate, preceda intrarea în biserică, ridicată pe un pachet de trepte. Faţadele aveau o cornişă amplă subliniată de un şir de denticuli – ocniţe puternic reliefate. Cupolele turlelor, pe plan octogonal erau acoperite cu tablă, purtând ornamentaţii ce îi dădeau o notă aparte.

Astăzi, după multe încercări, Biserica Sfânta Vineri a început să prindă contur. Pe data de 23 martie 2008 Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, înconjurat de un sobor de preoţi în frunte cu pr. Gheorghe Bogdan, parohul bisericii de odinioară şi de azi, a pus piatra de temelie a sfântului lăcaş. Lucrările au început cu speranţe mari de a fi finalizate curând.[3]

La rezidirea noului lăcaş trudește și preotul Murafa Vasilii, fiind numit la această parohie  cu acest scop.

[ŞIRUL PREOŢILOR]

Începând cu anul 1641: Pr. Ioan, Pr. Theodoriu, Pr. Ștefan, Pr. Nicolae Sachelarie, Pr. Theodor, Pr. Theodor Economul, Pr. Ștefan Catihitis, Pr. Pandele Constantinescu, Diac. Barbu Stelniceanu, Pr. Teodor Economu, Pr. Ștefan Catihitis, Pr. Pandele Constantinescu, Pr. Barbu Stelniceanu, Pr. Ioan Nicolescu, Diac. Calistrat Mirăuțeanu, Pr. Anastase Mirodat, Diac. Ioan Dobrescu, Pr. Vasile Dobrescu (Protoiereu de Ilfov), Pr. Grigore Popescu, Pr. Ioan Constantinescu Lucaci, Pr. Vasile Pop, Pr. Ioan Ștefănescu, Pr. Paraschiv Popescu, Pr. Nicolae Runceanu, Pr. Stoica R. Ionescu, Pr. Atanasiu Popescu, Diac. I. Vintilescu, Pr. Gheorghe Soare, Pr. D. Cristescu, Pr. Decebal Serpeșanu, Pr. Gheorghe Bodaproste.

 [CÂNTĂREŢI ŞI EPITROPI DE SEAMĂ]

Epitropi de seamă, începând cu secolul al XVIII-lea:

Paharnicul Radu Năsturel – Herăscu, Paharniceasa Anița Radu Năsturel – Herăscu, Logofătul Mihai Rădulescu, Marele Paharnic Gh. Poenaru, Marele Ban și General Constantin Năsturel – Herăscu, Constantin Manu, Gh. Izvoranu, N. Priboianu, Gr. Georgescu, Dr. A. Pop Avramescu, Avocat Marin Alexandrescu, Traian Vasiliu, Gh. V. Rădulescu, Ing. Victor Alexandrescu, Petre Scarlat, etc.

[C. CIMITIRUL]. Parohia nu deţine un cimitir parohial.

[D. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT] În curtea bisericii a funcționat între anii 1890 – 1952 un azil în care erau îngrijiți un număr de 50 de bătrâni, institușie care purta numele  Azilul General Constantin Herăscu – Năsturel. În anul 1952 Patriarhul Justinian Marina l-a transformat în casă parohială, oferind apartamente ca locuință preoților slujitori.

Peste drum de biserică funcționa, tot sub administrarea parohiei Azilul pentru copii orfani și fete scăpătate, care a funcționat între anii 1890- 1954, când a fost transformat de către autoritățile comuniste în instituție de învățământ:  Școala Tehnică Sanitară.

[E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI] [activităţi pastoral misionare, culturale, editoriale, filantropice, catehetice]  Aceste activități se desfășoară în cadrul Parohiei Sfântul Gheorghe – Nou.

[F. DATE DE CONTACT PAROHIE]. [HRAM] Sfânta Cuvioasă Parascheva [ADRESA] Str. Olteni, Nr. 12, Sector 3, Bucureşti; Pr. Gheorghe Bogdan, Tel. 0788.887.088, și Pr. Murafa Vasilii, Tel: 0745.933.524

Bibliografie: Protoieria III Capitală,  Monografie și Album,  Editura  Basilica a Patriarhiei române, București 2009;

[1] Protoieria III Capitală,  Monografie și Album,  Editura  Basilica a Patriarhiei române, București 2009, p. 456;

[2] Ibidem, p. 458;

[3] Ibidem,  P. 459.