Parohia Udricani

Astăzi biserica se află în zona centrală a Capitalei, la intersecția stăzilor Clucerul Udricani și Iuliu Barasch, în apropierea bisericilor Sf. Vineri – Hereasca (demolată și reconstruită de curând), Olteni (demolată) şi Lucaci. Biserica a fost construită de clucerul Udrecan şi de soţia sa Maria pentru a sluji ca lăcaş de închinare unei comunităţi formată, în special, din negustori şi meşteşugari, zonă numită la mijlocul de veac XVIII „Mahalaua Popii Isac”, ulterior devenind cunoscută ca „Mahalaua Udricanul sau Udricani”, după cum mărturisește Hrisovul Domnitorului Grigorie al II-lea Ghica din anul 1750:

„Din mila lui Dumnezeu IO Ggrigore Ghica Vv. și domn a toată Țara Românească dă domnia mea această poruncă…au fost orânduiți…boierii…Constantin Fierăscul biv vel vistier și Iordache Cantacuzino biv vel spătar de au ales și au hotărât locul sfintei biserici de aici, den București,den mahalaua Popii Isac ce iaste zidită den temelia ei de răposatul Udrican al doilea clucer, unde se cinstește și se prăznuiește hramul Sfântului Marelui Ierarh Nicolaie de la Miraliche…7258 (1750) februarie 1”[1]

La începutul secolului al XIX-lea mahalaua Udricani arăta, așa cum povestește Ion Ghica într-una din scrisorile sale: „Prinprejurul bisericii, în mahala, printre livezi de meri, de peri și de duzi se zăreau vreo zece-cinsprezece învelișuri cu strașină ieșită ca o umbrelă, sub care locuiau croitori, ișlicari și cojocari…”[2] La sfârșitul secolului al XIX-lea zona devine intens ocupată. Funcțiunea dominantă era cea rezidențială, dar completată cu o serie de clădiri cu funcțiune publică, predominând lăcașurile de cult: biserici ortodoxe, o biserică catolică și sinagogi. În urma demolărilor din București din anii 1980, arhitectura zonei cu locuri și clădiri, ce aminteau de memoria colectivă a Bucureștilor, a fost masiv trunchiată. Din fericire parcela bisericii Udricani cu principalele construcții, a rămas nemodificată, constituind astăzi un important vestigiu istoric și arhitectural, mărturie a trecutului unei zone distruse brutal.[3]

1. ISTORICUL BISERICII [ISTORIA ZIDIRII EI]

Biserica „Sf. Nicolae” Udricani a fost construită la 1734, în timpul domniei lui Grigorie al II-lea Ghica (1733-1735), pe când mitropolit al Ungro-Vlahiei era Ştefan II (1732-1738),  prin grija clucerului Udrecan[4].  Despre ctitorire mărturiseşte Pisania săpată deasupra uşii de intrare, în pridvor:

„†Această Sfântă şi Dumnezeiască biserică s-au făcut cu toat(ă) cheltuiala şi înfrumuseţarea ei, precum se vede, de dumnealui jupanu Udrecan clucer, fiindu copresu de dumnezeiască r(â)vnă pentru mărirea şi slava lui Dumnezeu şi a Sfântului marelui iera(r)h Necolae şi pentru vecinica pomenire a dumnealui şi a tot neamu dumnealui. Şi s-au săvărşit în zilele prealuminatului domnu a toat(ă) Ţara Rum(â)nească Io Grigore Ghica voievod, fii(n)d arheereu mitropolit prea sfenţitul chir Ştefan, la anul de la ziderea lumei leat 7244 şi de la H(risto)s 1734 (sic) în luna lui septemvreie zile 15.[5]

După anul 1750 biserica a funcționat ca mănăstire, cum mărturisesc documentele vremii: “Adecă eu Maria Alexandra …data-m adevărat…zapis ala meu la mâna Sfinţiei sale părintele Simeon iepitrop de la sfânta mănăstire Udrecan…ce iaste metoh al Sfântului Ioan din Focşani…că având eu o moşie Bâtlan…am lăsat danie acestei mănăstiri Udrecan…[6] Mănăstirea Udricani a fost închinată, la o dată ce nu s-a putut identifica, mănăstirii Sf. Ioan din Focşani, care fusese întemeiată la 1663 de Voievodul Grigore Ghica (1660-1664). Mănăstirea Sf. Ioan din Focşani fusese, la rândul ei, închinată unei mănăstiri de la muntele Athos.[7] Biserica Udricani a continuat să funcționeze ca mănăstire până în secolul XIX, când devine biserică parohială.

Secolul al XIX-lea va însemna o perioadă dramatică pentru clădirea sfântului lăcaş. Chiar la începutul acelui veac biserica va fi grav afectată de distrugerile provocate de marele cutremur din 1802. Pentru a salva biserica se vor realiza în anul 1810 unele intervenţii radicale, intervenţii ce vor modifica aspectul bisericii ca urmare a închiderii pridvorului prin zidirea arcadelor. Toate acestea s-au realizat, prin contribuţia unor credincioşi pomeniţi de inscripţia pictată deasupra uşii de intrare în pronaos şi anume paharnicul Nicolae împreună cu Eremia şi Marin[8]. Vor urma alte reparaţii pe parcursul primei jumătăţi a veacului, unele realizate în anul 1834 după cutremurele din 1821, 1824, 1827, 1829 şi altele după cutremurul din 1838. În anul 1847 biserica Sfântul Nicolae Udricani este cuprinsă de „Focul cel Mare”.[9] Distrusă grav, biserica a fost reparată prin grija şi cu cheltuiala arhiereului Timotei Troades,  fost egumen al mănăstirii Sf. Ioan din Focşani. Biserica a fost târnosită din nou la 4 aprilie 1848. Secolul XX aduce unele schimbări semnificative. Astfel, la solicitarea preotului paroh Victor Popescu, în anul 1931, se confirmă statutul de monument istoric  al Bisericii “Sf. Nicolae” Udricani, care intra, astfel, sub supravegherea Comisiunii Monumentelor Istorice. În anul 1937 savantul Nicolae Iorga, vizitând Biserica Udricani în calitate de președinte al Cimisiunii Monumentelor Istorice, va iniția un proiect de restaurare a bisericii, dar care s-a soldat doar cu reparații parțiale, mai ales datorită vicisitudinilor aduse de al doilea război mondial. [ARHITECTURA. PLAN. DIMENSIUNI. MATERIALE DE CONSTRUC’II]. Biserica Udricani a fost construită din cărămidă cu mortar de var. Biserica are un plan triconc cu dimensiunile de 24,60 x 9,20 m, înălțimea la cornișă este de 8 m, iar înălțimea turlei de 17 m. Pridvorul bisericii este deschis și acoperit cu 2 calote sferice turtite descărcate pe arce, între ele aflându-se un arc median, urmat de pronaosul supralărgit care era acoperit cu o calotă turtită descărcată de asemeni pe arce în consolă. Deasupra se află turnul clopotniţă octogonal pe baza pătrată din zidarie, la care se ajunge printr-o scară executată în grosimea zidului. Pronaosul este despărţit de naos prin trei arce sprijinite pe coloane. Două dintre eaceste coloane sunt angajate, situate pe peretele nordic şi sudic.Turla Pantocrator a fost construită la început din zidărie, fiind rezemată pe arce în consolă, cu retrageri, console unite printr-un profil de asemeni din zidărie în formă de brâu. Absidele de nord şi sud  sunt acoperite cu semicalote, iar absida altarului cu semicalotă cu retrageri rezemate pe console. În exterior faţadele aveau pereţii tencuiţi şi zugrăviţi în culori de apă. După restarurarea din 2005 s-au executat tencuieli din var gras și nisip, respectând metodologia veacului al XVIII-lea. Elementele de decorare sunt compuse din brâul median, din chenarele de piatră de la ferestre, sculptate cu motive vegetale brâncoveneşti, precum şi din ancadramentele tot de piatră, sculptate, care se regăsesc la uşa dintre pridvor şi pronaos, dar şi deasupra ei, în jurul pisaniei.[10] [PICTURA]Pictura murală care decorează pridvorul bisericii aparţine secolului XVIII, fiind stratul pictural original, executat în tehnica frescă, având aceeaşi vârstă cu arhitectura monumentului, adică anul 1734. Pictura din pridvor a supravieţuit marelui incendiu din anul 1847. În celelalte compartimente ale bisericii, adică în altar, naos şi pronaos, stratul pictural este din secolul XIX, o pictură executată tot în tehnica frescă, într-o perioadă în care declinul acestei tehnici este evident. Din punct de vedere istoric pictura secolului XVIII se înscrie în nota specifică picturii monumentale româneşti din acest secol, fiind realizată în coordonatele artei postbizantine, cu caracteristicile nemijlocite perioadei postbrâncoveneşti, perioadă care se caracterizează printr-un început de tranziţie, în care elementele tradiţionale încep să se îmbine cu elemente noi, din alte culturi şi mai ales cu unele din tezaurul artei noastre populare.[11] [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ȘI CĂRȚI VECHI]. În anul 1902 Administraţia Casei Bisericii dispune inventarierea averii tuturor bisericilor şi mănăstirilor din ţară. Conform acestor documente, la data respectivă Biserica Udricani poseda la obiecte – cărţi, vase necesare cultului, veşminte, mobilier şi obiecte de mobilare a bisericii.[12] Dintre acestea amintim: Candelele din argint donate de episcopul Timotei Troados cu ocazia resfințirii bisericii, după restaurarea ce a survenit incediului celui mare din București (1847); icoană tip „Proskinetaria (160/258cm); icoana Maicii Domnului „Oranta”, toate restaurate după 2005. [ȘIRUL PREOȚILOR]. D. Ionescu, G.G. Sachelarie și Ion Petrescu (1864); Averchie Arhimandritu (1873-1875); Anastase Mirodat (1876-1881); Radu Sterian (1873) ; Hariton S. Caloteanu (1875- 1876); Galaction Demetrescu (1876-1881);  Atanasie C. Roșu (1878-1882);   Dimitrie I. Ieronim şi George Petrescu Sachelarie (1882-1893); Ion Petrescu (1881-1885); Valerian Palade (1886-1890);  preot ? şi diaconul Dimitrie Ionescu (1890/91-1893); Dumitru Popescu Moşoia (1902); I. Iordăchescu (1921-?); Victor Popescu (1931-1945-1951); Mihai Madan (1952-1955); Mihail Avramescu (1955-1957); Ion Popa (1957-1964); Petru Brighidău (1964-1969); Ioan Cristescu (1969-2007); pr. prof. univ. dr. Constantin Pătuleanu (2005-); Cosmin Bratu (2007-); pr. prof. univ. Viorel Ioniță (îmbisericit, 2012-)[13]. Dintre dascălii renumiți amintim pe Anton Pann și Dascălul Chiosea.

2005. CIMITIRUL. Biserica Udricani a avut pe latura de sud un cimitir, descoprit în urma săpăturilor arheologice efectuate de arheologul Gheorghe Mănucu-Adameșteanu, începând cu anul 2005.[14] În urma descoperilor arheologice istoria Bisericii Udricani a fost recompusă prin publicare rezultatelor cercetării arheologice în colecția Istoria Orașului București, vol. 4, Arheologie Credinței. Cercetări arheologice la biserici bucureștene, Editura SemnE, București 2011. În urma săpăturilor arheologice au fost descoperite 130 de morminte din secolele XVII-XIX, precum și o serie de obicte de cult, sigilii, inele, monede, ceramincă etc.; Un fapt exterm de inportanta este faptul că au fost obținute informații care documentează existența unei bisericii mai vechi, probabil un lăcaș modest, din lemn cu fundații de cărămidă.[15]

3. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT. [SCOALA ROMÂNEASCĂ DE LA UDRICANI]. Numele bisericii Udricani s-a făcut cunoscut şi datorită prezenţei uneia dintre primele şcoli primare cu predare în limba romană. Școala Românească de la Udricani este menţionată de I. Ghica:… Dar să ne întoarcem la şcoala nostră de la Udricani, şcoală sub albastrul cerului, pe prispa bisericei, unde când ploua copiii se ghemuiau în odaia ţârcovnicului jos pe cărămizi sau în clopotniţă; scriau şi citeau pe genunchi şi pe brânci. Prinprejurul bisericii, în mahala, …locuiau croitori, işlicari şi cojocari; aceştia când plecau la prăvălie îşi trimiteau copii la dascălul Cheosea…ca să înveţe … .[16] Se cunoaște, de asemenea, faptul că scriitorul Petre Ispirescu (născut 1830 în Bucureşti, în mahalaua Pescăria Veche din spatele Bisericii Sf. Gheorghe Nou – decedat 1887), cel care va deveni vestit povestitor şi culegător de folclor, a fost dus de mama lui la biserica Udricani să  înveţe să citească cu dascălul Nicolai. Actualmente parohia implementează un proiect care prevede refacerea „Școlii Românești de la Udricani”. [AZILUL DE BĂTRÂNI TEODOR ECONOMU]. În anul 1877 protoiereul judeţului Ilfov, preot iconom Teodor Economu, solicită aprobarea  Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice pentru a înfiinţa şi administra cu cheltuială proprie un azil, pentru a adăposti persoane sărace şi invalide. Prin Legea nr. 490/8 martie 1877, publicată în Monitorul Oficial, N3.59/15(27martie), 1877, se aprobă:“Din locul din care se compune curtea bisericei Udricani din Bucuresci, întreţinută de stat, se cedă gratis 339,…stânjeni pătraţi cucernicului iconom Teodor, protoereul judeţului Ilfov, care se obligă  a clădi pe citatul loc cu propriile sale spese, camerele necesare pentru locuinţa a 15 sau 20 persoane invalide şi sărace”[17].

1734. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. După 1989 s-a reluat, fără succes, ideea realizării unui proiect de consolidare și restaurare a monumentului. Abia în 2005, odată cu numirea pr. prof. dr. Constantin Pătuleanu la Parohia Udricani, s-a trecut la realizarea și impelementarea unui amplu proiect de consolidare și restaurare a bisericii, în urmă căruia biserica și recăpătat forma arhitecturașă originală, din anul 1734. Ptoiectarea s-a făcut prin grija doamnei arhitect Constanța Carp. Picturile murale au fost restaurate de pictorul Romeo Andronic. Catapeteasma și mobilierul, din lemn de nuc, au fost realizate de către sculptorul Dumitru Gârea, în stil brâncovenesc. Candelabrele au fost turnate în bronz de către prof. univ. dr. Bogdan Hojbotă. Amintim și faptul că după anul 1950, Așezămintele Udricani au fost preluate abuziv de către statul comunist. În locul femeilor văduvecare locuiau în azil au fost aduse diferite familii cu contract de închiriere. În anul 2005 s-au făcut demersurile necesare pentru recuperarea terenului (1542 mp) și a Azilului „Protopopul Teodor Economu”. Cele trei apartamente vîndute ilegal de către SC TITAN SA au fost recuperate în urma unor litigii în instanță, care au durat zece ani. După recuperare, azilul și casa parohială au fost demolate, întrucât deveniseră insalubre. Din anul 2005 Parohia Udricani organizează periodic, în parteneriat cu profesori de la Liceul de Artă „Nicolae Tonitza” din București, ateliere de creație pentru copiii din parohie, pelerinaje în Țara Sfântă, în Grecia, Egipt, Italia, dar și la mănăstirile din țară; periodic parohia organizează seri duhonicești cu invitați dintre personalitățile vieții culturale și spirituale din București, precum și concerte religioase cu diferite ocazii. De asemenea parohia organizează acțiuni filantropice pentru copiii din căminle de orfani și pentru bătrâni aflați în azile. După recuperarea așezămintelor, parohia, prin pr. Constantin Pătuleanu, lucrează intens pentru obținerea autorizației de construire a „Centrului Social Educațional Udricani” (grădiniță, școală, bibliotecă, ateliere de creație, muzeu, trapeză, sală de sport, cabinete medicale, etc.)

1. DATE DE CONTACT PAROHIE: [HRAM] „Sfântul Nicolae”; [ADRESA]: Str. Clucerul Udricani, nr. 14, Sector 3, București [OFICIUL PAROHIAL] 0769223032; www.udricani.ro.

BIBLIOGRAFIE. ARHIVELE NAŢIONALE. Fonduri: Ministerul de interne-Administrativ 1860-1900; Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice 1857-1900; ELIAN, Alexandru (red.respons.), BĂLAN, Constantin, CHIRICĂ, Haralambie, DIACONESCU, Olimpia Colecţia:Inscripţii medievale ale României.Oraşul Bucureşti.vol.1: 1395 – 1800 Bucureşti, Ed. Academiei RSR, 1965; GIURESCU, Constantin C. Istoria Bucureştilor.Din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre. Bucureşti,Ed.pt.lit, 1966; IORGA, Nicolae Inscripţii din bisericile României  Vol.XV, p.I din Studii şi Documente; IORGA Nicolae Istoria Bucureştiului  Ed. Municipiului Bucureşti, 1939; LASCU, Nicolae, Legislaţie şi dezvoltare urbană. Bucureşti 1831-1952. Teza de Doctorat, Bucuresti, 1997; MUCENIC, Cezara  «Un veac de arhitectură civilă. Secolul XIX». Bucureşti, Ed. Silex, 1997; MUCENIC, Cezara, Studiu Istoric, în: Arheologia credinței. Cercetări arheologice la bisericii bucureștene, editura SemnE, vol. 4, București 2011; STOICA, Lucia și IONESCU-GHINEA, Neculai, Enciclopedia lăcașurilor de cult din București. Bisericile Ortodoxe, Editura Universalia, București 2005; Istoria Orașului București, coordonator MĂNUCU-DAMEȘTEANU, Gheorghe, vol. 4, Arheologie Credinței. Cercetări arheologice la biserici bucureștene, Editura SemnE, București 2011.

[1]    Hrisovul Domnitorului Grigorie al II-lea Ghica, în: Arhivele Naționale. Fond Mănăstirea Sfântul Ioan din Focșani; vezi și  Cezara MUCENIC,  Studiu istoric, în : Arheologia Credinței. Cercetări arheologice la biserici bucureștene, Editura SemnE, București, 2011, p. 17.

[2]    Ion GHICA, Scrisori către V. Alecsandri, Editura pentru literatură, București, 1967, p. 49.

[3]    Cezara MUCENIC,  Studiu istoric, p. 27.

[4]             Cezara MUCENIC, Studiu istoric, p. 27; Lucia STOICA și Neculai IONESCU-GHINEA, Enciclopedia lăcașurilor de cult din București. Bisericle Ortodoxe, Editura Universalia, București 2005, p. 30; Nicolae STOICESCU, Repertoriul bibliografic al monumentelor istorice deudale din București, p. 314.

[5]             Alexandru ELIAN, Colecţia:Inscripţii medievale ale României. Oraşul Bucureşti.vol.1: 1395 – 1800”, Bucureşti, Ed. Academiei RSR, 1965 p. 433.

[6]             Arhivele Naționale. Fond, Bunuri Publice.Ţara Românească…. Sf. Ioan Focşani, pachetul XIV/1.

[7]               Lucia STOICA, Neculai IONESCU-GHINEA, Enciclopedia lăcașurilor de cult; Cezara MUCENIC, Studiu istoric, p. 28.

[8]    Nicolae IORGA, Inscripții din bisericile României, Fascicolul I (1-764), București, 1905, p. 290.

[9]    Cezara MUCENIC, Studiu Istoric, p.37; Lucia STOICA, Neculai IONESCU-GHINEA, Enciclopedia lăcașurilor de cult, p. 31.

[10]  Cezara MUCENIC, Studiu istoric, p. 35;  Lucia STOICA, Neculai IONESCU-GHINEA, Enciclopedia lăcașurilor de cult, p. 31.

[11]  Romeo ANDRONIC, Note privind lucrările de conservare-restaurare a picturilor murale în tehnica frescă de la Parohia „Sfântul Nicolae” Udricani, manuscris, p. 30-31.

[12]           Arhivele Naționale, Fond Ministerul Cultelor-Contabilitate, dos. 1606/1902

[13]           Listă reconstituită după statele de plată ale salariilor(cf.AN.Fond Ministerul Cultelor şi Instr. Publice-Dir. Contabilit.dos. 257/1864, 271/1873, 254/1875, 258/1876, 269/1878, 222/1879, 265/1880, 263/1881, 232/1882, 258/1885, 238/1886, 181/1890, 194/1891, 147/1892) şi din dosarele ce privesc reparaţiile bisericii(Arhiva DMI, Fond CMI, dos.642)

[14]  Constantin PĂTULEANU, Argument pentru cercetări arheologice la Biserica Sfântul Nicolae Udricani din București, în: Arheologia Credinței. Cercetări arheologice la bisericii bucureștene, Editura SemnE, București, 2011, p. 11.

[15]           Istoria Orașului București, coordonator MĂNUCU-DAMEȘTEANU, Gheorghe, vol. 4, Arheologie Credinței. Cercetări arheologice la biserici bucureștene, Editura SemnE, București 2011, p. 49 ș.u.

[16]           Ion GHICA, Scrisori către Vasile Alecsandri, Bucureşti, 1967, p.49

[17]  Cezara MUCENIC, Studiu istoric…, p. 34.

Galerie Foto: