Parohia Dudeşti-Cioplea I
ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. Parohia este situată în cartierul Titan din București. Fostul sat Dudeşti, azi parte a cartierului Titan, aşezat în imediata apropiere a Bucureştilor, în partea de sud-est, se întindea de la nord la sud, de-a lungul şoselei Dudeşti Pulberărie, azi B-dul Camil Ressu, până la hotarul cu satul Căţelu, pe o lungime de peste 5 km, spre nord-est, până la ogoarele satului Pantelimon, unde sunt azi vechile uzine Malaxa (în timpul comunismului „23 August” şi „Republica”).
Spre vest, hotarul atingea albia Dâmboviţei, abia ieşită din Bucureşti, iar la nord îl limita vechea barieră a oraşului Bucureşti. Satul Cioplea (transcris şi Ceplea) este amintit într-un hrisov din 2 iunie 1707, ceea ce înseamnă că era cu mult mai vechi de atât. Prima menţiune documentară a Dudeştilor se face la 29 aprilie 1577, împreună cu Văcăreştii. Apoi numele îi mai este menţionat într-o pricină înfăţişată de un hrisov al lui Constantin Brâncoveanu, din 2 iunie 1707, când Radu Dudescu se judeca pentru hotarul moşiei sale cu mănăstirea Radu Vodă, egumenită de greci, căci fusese închinată pe la 1613 de chiar ctitorul ei, domnul Radu.
Astăzi, teritoriul vechii comune sau a ceea ce a mai rămas din ea aparţine administrativ sectorului 3 Bucureşti, amintirea numelui comunei fiind păstrată azi doar în titulatura bisericii noastre, cât şi a bisericii de la graniţa apuseană a parohiei, „Adormirea Maicii Domnului Dudeşti Cioplea II”, pe teritoriul căreia se mai află şi o mănăstire catolică, care de asemenea conservă numele de Cioplea în titulatura sa.
ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] În Memoire historiques et geographiques sur la Valachie din 1778 (la p. 151), se spune despre Dudeştiul (ortodox, n.r.) că avea o capelă de rugăciuni şi o casă boierească. Probabil că atunci apărea doar o bisericuţă modestă cu rol de capelă pentru curtea boierească de aici.
Dacă stăm să ne gândim, numele Dudeşti nu poate avea legătură decât cu numele familiei boiereşti Dudescu, familie foarte veche, de altfel, în tabloul familiilor de ţară. Ca urmare, satul şi locuitorii lui au aparţinut (poate !) moşiei familiei Dudescu care trebuie să fi avut o capelă pentru nevoile spirituale ale familiei dar şi ale sătenilor. Pe de altă parte, Prof. Nicolae Stoicescu în lucrarea sa Repertoriul bibliografic al monumentelor feudale din Bucureşti, aşează cronologic acest locaş în chiar vremea lui Matei Basarab (1632-1654): „satul Dudeşti, veche proprietate a familiei Dudescu, va fi avut desigur o biserică încă din secolul al XVII-lea.
În planul oraşului din 1770 este trecută o biserică cu numele Dudeşti, iar în catagrafia din 1810 se arată că biserica avea hramul « Adormirea » şi că fusese făcută de Nicolae Dudescu. Nu ştim dacă pe acelaşi loc a fost zidită, în anul 1820, biserica « Sf. Nicolae », de către Ştefanache Hagi Moscu. Dărâmată de cutremurul din 1838, biserica a fost restaurată după aceea. Arsă în anul 1900, a fost refăcută în anul următor”. În catagrafia citată mai sus se spune că „biserica este de zid tare, cu hramul « Adormirea Precistei », făcută de răposatul Nicolae Dudescul pe moşia dumnealor, înzestrată cu veştminte de mătase vechi, cu cărţile toate deplin. În această biserică se află popa Tănase sin (fiu al lui, n.r.) popa Stoian de 50 de ani, de neam rumân, fecior de preot, preoţit la leat 1798, decembrie 20 pe numele satrului Dudeşti”.
Din catagrafia confruntată cu mai vechea pisanie a bisericii (azi pierdută), rezultă că înaintea bisericii actuale a existat o altă biserică, ctitorie a Dudescului, cu hramul „Adormirii Maicii Domnului”, iar în locul ei, pe la 1820 sau cu ceva timp înainte, a fost construită actuala biserică de către un Ştefanache Hagi Moscu, adăugându-i-se un al doilea hram, al „Sfântului Nicolae”, singurul ținut azi. În pisania, pusă după 1900, când biserica fusese refăcută în urma unui incendiu, nu se face vorbire de numele Dudescului.
Singurul izvor autentic privind ctitorirea actualei biserici este pisania pomenită ceva mai sus, al cărei text îl cităm în întregime: „Această sfântă biserică cu hramul «Sf. Nicolae» a fost zidită în anul 1820 de familia Ştefanache Hagi Moscu, fost proprietar. În anul 1836, s-a distrus de cutremur şi s-a restaurat de locuitori, fiind ajutaţi de administratorul moşiei, numit Ştefanache, iar în anul 1900 a fost distrusă de incendiu şi în anul 1901, în zilele prea sfinţitului mitropolit Iosif Gheorghian, s-a restaurat iarăşi, cu stăruinţa unui pios creştin, Gheorghe Dobrescu, cu milostenia soţiei sale Caliţa, a evlaviosului Velicu Petcu şi a locuitorilor. Acestea s-au făcut cu stăruinţa preotului
3
Petre Vlădescu, parohul acestei biserici şi prin putinţa milosteniei soţiei sale Vasilichia şi a domnului primar Niţă Elinescu şi soţia Matilda, fiind epitropi Gheorghe Petcu şi Tănase Gheţu. Ctitori: Gheorghe Dobrescu.” [ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCŢII] Iniţial, biserica fusese construită sub formă de corabie, forma de azi datând după restaurarea de la 1900-1901. După cutremurul de la 1836, menţionat în pisanie, rămăseseră zidurile iniţiale, restaurarea constând din reconstrucţia turlelor şi a acoperişului. La 1900, reconstruirea a avut în vedere adăugarea de abside care au dat forma actuală de cruce.
Apoi, a fost înzestrată cu mobilierul trebuincios şi cu tot ceea ce era necesar unei biserici. Până azi biserica păstrează zidăria de cărămidă, din păcate în două „mâini” datorită faptului că în vremea comunismului, s-a încercat restaurarea ei exterioară de către Direcţia Monumentelor Istorice, fiind începută lucrarea, dusă la jumătate şi apoi abandonată, aşa încât o parte a bisericii apare azi restaurată, o alta păstrând cărămidăria veche, originală. [PICTURA] A fost realizată în 1984, de către pictorul Iosif Keber, în ulei, și recondiționată în 2013-2014, de către pictorița Teodora Ianculescu-Spătaru, restauratoare și a picturii de la Hurezi.
Catapeteasma este din lemn de cireş, fiind executată după 1990. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] Biserica nu deţine obiecte de valoare. [ŞIRUL PREOŢILOR] Ion Stoenescu (????-????), Nicolae Manole (????-????), Ioan Tătulescu (????-????), Ioan Pănoiu (????-????), Constantin Popescu (????-????) şi Silviu State (????-????),Constantin Tulpan (din 1998), Constantin Matei (din 1993), Ioan Moldoveanu (din 1999), Marius-Constantin Marcoci, (din 2008, paroh din 2009).
CIMITIRUL. Parohia deține un cimitir parohial constituit pe terenurile donate de către sătenii din 1918, terenuri cu care fuseseră împroprietăriţi de către regale Ferdinand în urma faptului că participaseră la Primul Război Mondial. De aceea, între cimitir şi biserică, s-a ridicat şi un monument din marmură şi bronz, în cinstea acelora dintre ei care căzuseră în Război.
ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT. Cu puțini ani în urmă slujitorii au editat o foaie lunară cu conținut duhovnicesc, teologic și literar la care au contribuit tineri studenți și profesori.
PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. Actualmente se întreprind activități de ajutorare a celor mai nevoiași, parohia dispunând și de o trapezărie ce se pune la dispoziția credincioșilor. Periodic se fac cateheze cu tineretul, în special în zilele de vineri, după slujba Sfântului Maslu.
DATE DE CONTACT PAROHIE. [HRAM] „Sfântul Nicolae”; [ADRESA] Str. Ticuș, nr. 1, sector 3, Bucureşti; [OFICIU PAROHIAL. NU SE INDICĂ NUMERE SAU ADRESE DE EMAIL PERSONALE] Tel. 0728.727.411 │ e-mail: biserica.dudesti@yahoo.ro │ site: www.dudesticioplea1.ro.
BIBLIOGRAFIE: BROENNER, H.L., Memoires historiques et geographiques sur la Valachie: avec un prospectus d’un atlas géographique & militaire de la derniere guerre entre la Russie & la Porte Ottomanne, 1778; GIURESCU, C.C., Istoria Bucureştilor din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre, Ed. pentru Literatură, Bucureşti, 1966; MOLDOVEANU, Pr. Ioan, „Biserici bucureştene demolate în timpul comunismului”, în: BOR, 111 (1993), nr. 10-12, pp. 178-193; OLTEANU, Radu, Bucureştii în date şi întâmplări, Ed. Paideia, 2002; PAPAZOGLU, Dimitrie, Istoria fondării oraşului Bucureşti,capitala Regatului român, Bucureşti, 2005; ŞERBĂNESCU, Pr. Niculae, „Mărturii istorice despre monumentele religioase din Bucureştii de altădată”, în: BOR, 78 (1960), nr. 1-2, pp. 83-116; STOICESCU, Nicolae, Repertoriul bibliografic al monumentelor feudale din Bucureşti, Ed. Academiei RPR, Bucureşti, 1961; VELICI, Prof. dr. Constantin, Curs de istorie modernă a Bulgariei, Bucureşti, 1974. [I.M.]
