Parohia Dobroteasa

ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE.[PREZENTAREA GENERALĂ A CARTIERULUI D.P.D.V GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC].Biserica cu hramul „BunaVestire”, „Sfânta Cuvioasă Parascheva” şi „Sfânta Muceniţă Filoteea”, numită şi „Dobroteasa”, din Protoieria Sector 3 Capitală, situată pe bulevardul Mircea Vodă nr. 35A, “fost Calea Văcăreşti nr. 101”[1], a rămas până astăzi o mărturie vie a vechiului Bucureşti în mijlocul cartierului de blocuri noi, ridicate în vecinătatea Pasajului Mărăşeşti. „Dobroteasa”, cuvânt de origine slavo-român,se traduce prin „Maica cea Bună[2], care se referă la Prea Curata Născătoare de Dumnezeu, Pururea Fecioară Maria.

În planul oraşului Bucureşti, întocmit de elveţianul Franz Josef Sulzer în anul 1781, este trasată „Uliţa mare ce merge la Sârbi”[3], începând din hotarul Bărăţiei de azi şi ducând spre malul stâng al Dâmboviţei, numită mai apoi Calea Văcăreştilor. Pe această uliţă, printre alte lăcaşuri de cult, apare şi biserica „Buna-Vestire”, numită şi „Dobroteasa”. Ulterior, biserica figurează în planurile baronului Franz Purcell (1789), slt. Ferdinand Ernst (1791), ca şi în planurile Bucureştilor din anii 1824, în care Uliţa Sârbilor este numită Rue Dobrotiasa şi 1842, unde e numită Uliţa Dobroteasa. Din punct de vedere administrativ–bisericesc, în secolul XIX , parohia făcea parte din Protoieria Plăşii de Jos, împreună cu filiala „Apostol”, cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, de pe Calea Văcăreşti nr.143.

ISTORICUL BISERICII PAROHIALE.[ISTORIA ZIDIRII EI]. Prima biserică de zid, numită „Dobroteasa”, cu hramul „Buna-Vestire”, a fost ridicată pe locul uneia mai vechi, poate din lemn, care purta tot hramul „Buna-Vestire”, ctitorită de boierul Dobrotă şi soţia sa Ancuţa. Această biserică a fost demantelată din cauza deteriorării. Ctitorii noii biserici (de zid), Constantin Năsturel din Hereşti, vel Paharnic (1730-31, 1736-37, 1739) şi vel Vistier (1738), împreună cu soţia sa Ancuţa Prâşcoveanu[4], au ridicat biserica de zid între anii 1730-1738. Pisania din pridvorul bisericii actuale arată că biserica a fost zidită la 1730. În anul 1847, biserica a fost restaurată de treti logofăt Iordache Ciupagea[5] care la data respectivă afirma că nu puteau fi decât două soluţii: ori ca aceasta să se refacă din temelie, ori să i se facă un meremet mai solid. În cele din urmă au ales a doua soluţie, biserica fiind târnosită la sfârşitul anului 1847 de către mitropolitul Neofit, când, pe lângă hramul principal “Buna-Vestire”, primeşte şi un al doilea hram, al „Sfintei Cuvioase Parascheva”[6].

În cele din urmă biserica a fost dărâmată în anul 1884 şi rezidită sub atenta îngrijire a preotului Pandele Spiridon, împreună cu epitropii Ştefan Gheorghiade şi Alexandru Papadopol. Lucrarea a fost încheiată la finele anului 1892, iar cele două inscripţii săpate în piatră, aşezate în stânga şi îndreapta uşii de la intrareqa în pronaos, amintesca ceste evenimente. Biserica a fost sfinţită la 10 octombrie 1893 de către mitropolitul Ghenadie Petrescu, păstrându-i-se hramurile “Buna-Vestire”, “Sfânta Cuvioasă Parascheva” şi alăturându-i-se cel al “Sfintei Muceniţe Filofteea” atribuit de mitropolitul Ghenadie[7].

Preotul Gheorghe Gheorghiu a urmat preotului Pandele Sachelarie, fiind transferat la data de 10 noiembrie 1902 de la biserica filială Apostol. După pensionarea sa, în anul 1942, este numit preotul Leonida Dumitrescu care slujeşte până în anul 1972, urmat de preotul Gheorghe Tache până în anul 1983, când biserica a fost închisă cu intenţia de a fi demolată.

Clădirea actuală este o construcţie monumentală de zid masiv, cu plan treflat, în varianta triconcului, de factură muntenească, de origine bizantino-sud-dunăreană, şi are dimensiuni relativ mari: 28,60 m lungime şi 15 m lăţime.

Biserica a fost pictată în ulei, pe tencuială din var şi nisip de către pictorul Gheorghe Ioanid, între anii 1890-1893[8]. Decoraţia interioară este realizată în stilul specific celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea, când influenţa occidentală se manifestă atât în tehnica murală, predominând pictura în ulei, cât şi în iconografie. De jur împrejurul pereţilor, sunt aşezate strane de stejar sculptat, decorate pe spetează cu grifoni şi coroană cu cruce – variantă a vechiului blazon al familiei Năsturel. Tâmpla din lemn sculptat în stil neogotic şi frumos aurită, este încadrată cu icoane pictate în stil bizantin.

Naosul şi pronaosul bisericii sunt împodobite cu câteva icoane de o mare frumuseţe şi valoare artistică şi anume: icoana Bunei–Vestiri (hramul principal) îmbrăcată în argint aurit, având inscripţionate numele donatorilor în româneşte cu litere chirilice: „Kiriac, Bălaşa, cu copiii, 1838”; icoana Cuvioasei Parascheva îmbrăcată în argint, cu numele donatorilor scrise tot în slove chirilice: „Alecu, Bălaşa, 1843”; icoana Sfintei Muceniţe Filofteea, îmbrăcată în argint, cu opt scene din viaţa sfintei în jurul capului. Acestora li se adaugă şi icoana Sfântului ierarh Nicolae, de asemenea îmbrăcată în argint, pe care sunt gravate scene din viaţa sfântului. În urma cutremurului din anul 1977 turlele bisericii au fost grav avariate. Lucrările de consolidare şi refacere a turlelor şi faţadelor, începute după cutremurul din 1977, au fost sistate în 1983, când biserica a fost închisă, la ordinul lui Nicolae Ceauşescu, conform Decret 130/29 mai 1989, fiind vizată pentru demolare în planul de „sistematizare”. Astfel, Parohia Dobroteasa a pierdut cel puţin şase imobile (terenuri şi construcţii) din cauza operaţiunilor de distrugere dintre 1985-1989.

 ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT.

Preoţii bisericii Dobroteasa au desfăşurat o bogată şi rodnică activitate misionară şi de asistenţă socială pe principii creştine. Îndeosebi în timpul preotului Gheorghe Gheorghiu, un distins slujitor al altarului şi teolog de înaltă ţinută culturală şi spirituală, activitatea misionară şi social-caritativă a cunoscut un mare avânt[9], parohia Dobroteasa devenind un adevărat bastion de învăţătură ortodoxă şi lucrare creştină.

Preocupat de soarta copiilor săraci şi suferinzi, lipsiţi de iubirea pe care n-au putut s-o cunoască în familiile lor, preotul Gheorghiu, începând cu anul 1936, a organizat, în două case ale parohiei, situate în str. Dobroteasa nr. 2 şi Calea Văcăreşti nr. 101, cu sprijinul Consiliului parohial, o „ospătărie”[10] pentru copiii săraci.Cu timpul, această iniţiativă a luat proporţii şi s-a transformat în Asociaţia filantropică „Frăţiorii Domnului Iisus Hristos”, înfiinţată de preotul Gheorghiu în anul 1937 şi a fost aprobată de patriarhul Miron Cristea în acelaşi an, primind şi confirmarea juridică prin hotărârea Tribunalului Ilfov, Secţia Notariat, nr. 18 din 4 martie 1938[11].În cadrul asociaţiei, educaţia creştină a copiilor se făcea şi prin spectacole corale şi de teatru religios, având ca temă desăvârşirea omului şi sfinţirea lui prin milă de aproapele şi iubire de Dumnezeu.

Cu suma de 4000 lei, donată de patriarhul Nicodim, la 26 ianuarie 1940, la care s-au adăugat şi donaţiile altor buni creştini, părintele Gheorghiu a înfiripat în cadrul Asociaţiei „Frăţiorii Domnului Iisus Hristos”, un cămin pentru studenţii teologi.

În anul 1948, Asociaţia „Frăţiorii Domnului Iisus Hristos” îşi incetează activitatea datorită deciziei regimului comunist de a desfiinţa toate asociaţiile şi societăţile religioase din ţară.

PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI

După o perioadă de 7 ani, în care Biserica a fost închisă, în 1991 cu binecuvântarea Prea Fericitului Patriarh Teoctist, biserica Dobroteasa a fost redeschisă pentru credincioşi de către preotul Sima Gheorghe, numit paroh la 1 aprilie 1990 şi instalat în 29 iunie, acelaşi an.

Concomitent cu lucrările de reconsolidare, igienizare şi înfrumuseţare, părintele Sima Gheorghe a purces la restaurarea activităţii misionar-social-filantropice pentru ca enoriaşii să înveţe abecedarul credinţei ortodoxe şi să afle calea spre mântuire.

Generaţiile de tineri, care au urmat perioadei post-decembriste şi au trecut pragul bisericii, s-au lăsat modelate de harul preoţiei şi iubirea de frumos a părintelui. Astăzi, în cadrul Parohiei Dobroteasa se desfăşoară, sub directa coordonare şi îndrumare a preoţilor slujitori: Coordonator Preot Paroh Sima Gheorghe, Preot Ioniţă Gheorghe, Diac. Paraschiv George Valentin şi implicarea plenară a asistentului social voluntar – D-na. Constantinovici Domnica Cecilia, diverse activităţi filantropice, ca furnizor de servicii sociale.

Înfiinţarea unui program de vizite periodice au scopul de a crea o legătură de suflet între copiii, tinerii de excepţie ai parohiei noastre şi rezidenţii aflaţi în diferite aşezăminte. Astfel, au avut loc vizite la Centrul de Îngrijiri Paliative „SfântulNectarie”, la căminul de bătrâni „Domneşti”, Aşezământul pentru vârstnici al mănăstirii Cristiana, la Grădiniţa nr. 255 unde se află copii cu dizabilităţi sau instituţionalizaţi.

Experienţa şi devotamentul fiilor duhovniceşti ai parohiei le-a oferit un impuls în diferite proiecte şi concursuri social-filantropice organizate de Patriarhia Română cum ar fi: Copilul învaţă iubirea lui Hristos  și Mâini întinse spre lucrarea poruncilor lui Dumnezeu.

Întâietate în activităţile obştii, o are şi cântarea omofonă, cu care, de altfel, au crescut generaţiile de tineri în sânul bisericii Dobroteasa. Aşadar, s-a simţit nevoia înfiinţării unei şcoli de muzică psaltică dedicate în special copiilor.

În cadrul parohiei s-a dezvoltat armonios şi un atelier de pictură de icoane pe sticlă, déjà foarte cunoscut cu denumirea „Cercul de pictură Buna Vestire” al parohiei Dobroteasa. Lucrările Cercului, respectând tematica anilor omagiali în Biserica Ortodoxă Română, au fost vernisate la diferite expoziţii, cum ar fi: „Lumină din suflet de copil”, organizat la Palatul Patriarhiei, 2009-2012; expoziţia tematică „Sfinţii Martiri Brâncoveni: credinţă, recunoştinţă şi smerenie” organizată în august 2014. De asemenea, icoane pe sticlă au fost dăruite de Cercul de pictură „Buna Vestire” al parohiei Dobroteasa, în vederea susţinerii noii parohii ortodoxe româneşti cu hramurile „Sf. Cuv. Beda Venerabilul şi Sf. Mc. Filoteea” din Norwich – Anglia şi a refacerii bisericii parohiei ortodoxe româneşti Sfânta Maria cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului” din Atlanta-Dacula, care s-a năruit în urma unui incendiu.

Pentru obştea bisericii Dobroteasa pelerinajele nu sunt o noutate. Astfel, cu fonduri băneşti obţinute de părintele paroh, Sima Gheorghe şi prin coordonarea directă a sfinţiei sale, de asemenea cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, în data de 6 noiembrie 2014, membrii Departamentului pentru Tineret împreună cu copiii Cercului de pictură “Bunavestire” al parohiei Dobroteasa, însoţiţi de preoţii slujitori, au mers în pelerinaj la Curtea de Argeş. De asemenea, în lista pelerinajelor trebuie subliniat pelerinajul de suflet, organizat de părintele paroh Sima Gheorghe, la Ierusalim şi Egipt. De neuitat rămâne şi prima ediţie a proiectului “Pe munte, spre Cruce” organizat de Sectorul Învăţământ şi Activităţi cu Tineretul al Arhiepiscopiei Bucureştilor şi Mănăstirea Caraiman, din judeţul Prahova.

Întipărită în memoria bisericii Dobroteasa rămâne şi vizita doamnei Prof. Dr. Eliza Maria Markley împreună cu un grup de studenţi americani de la Universitatea de Sociologie Kennesaw, State University. Programul socio-cultural s-a intitulat „Bucuria Învierii pe meleaguri româneşti”.

Lucrările de consolidare, restaurare şi punere în valoare, începute relativ recent, necesită finanţări substanţiale care se obţin cu eforturi foarte mari cu osteneala conjugată a Consiliului Parohial, a mai multor credincioşi şi a Pc. Pr. Paroh Sima Gheorghe. În pofida acestor greutăţi, în faţa cărora uneori înţelegerea umană este neputincioasă, Biserica „Dobroteasa” supravieţuieşte, creşte şi înfloreşte avînd ca sămânţă bună, chiar istoria ei.

Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, începând cu data de 1 August 2008, Parohia Dobroteasa are un al doilea preot slujitor, în persoana Pc. Pr. Ioniţă Gheorghe, iar din anul 2011, luna februarie, un al treilea slujitor, în treapta diaconiei, Pc. Diac. Valentin. G. Paraschiv.

DATE DE CONTACT PAROHIE.[HRAM]Biserica cu hramul „Buna Vestire”, „Sfânta Cuvioasă Parascheva” şi „Sfânta Muceniţă Filoteea”, numită şi „Dobroteasa”, face parte din Protoieria Sector 3 Capitală și este situată pe bulevardul Mircea Vodă nr. 35A, cod poștal 030663.

Cod Fiscal:11263290, Nr.Reg.Com. J40/4593/17.02.1949

Cod IBAN: RO31RNCB0075035235250001 / BCR sect.4

Persoane de contact: PC Pr. Paroh SIMA Gheorghe, nr. tel. 0722 226 621

PC Pr. Gheorghe Ioniță, nr. tel. 0733 982 937

Diac. Valentin G. Paraschiv, nr. tel. 0733 982 935

Telefon fix: 021/323.37.02

BIBLIOGRAFIE:Adrian MAJURU, “Bucureştii mahalalelor sau periferia ca mod de existenţă”,  Ed. Compania, 2003;“Catagrafia oraşului Bucureşti: 1810-1811. Mahalaua Dobroteasa”, tradusă după manuscrisul microfilmat de Eugenia GeorgescuTistu, mai 1964;“Catagrafie cu toate sculele Bisericii Dobroteasa”, document cu numărul de inventar 3981, păstrat la Biblioteca Academiei Române din Bucureşti, scris de logofătul Iordache, la 2 august 1844,în limba română cu alfabet chirilic, transcris în alfabetul latin al limbi iromâne. Transcrierea este verificată şi certificată de Prof. Dr. Mihai Mitu, doctor în filologie; Constantin SIMIONESCU, “Bucureşti, biserici, mănăstiri, lăcaşuri sfinte”, Ed. Ntact, 1995; Domenico COSELLI, “Mahalaua Dobroteasa”, Gazeta Municipiului, vol. III/1934, nr. 150; Dimitrie PAPAZOGLU, “Istoria începutului oraşului Bucureşti, astăzi capital României reşedinţa M. S Carol I de Hohenzollern, domnitorul românilor” Bucureşti, 1870; Efremova PAŞA, “Părintele Leon-Leonida Dumitrăchescu, un martir al Canalului”, manuscris redactat în octombrie 1992; Pr. Leonida DUMITRĂCHESCU, cuvântări la împlinirea a 70 de ani de viaţă 22 aprilie 1963 şi a 50 de ani de căsnicie, 8 noiembrie 1969. Manuscris păstrat în arhiva bisericii Dobroteasa; Arh. Lucia STOICA, Arh. Neculai Ionescu-GHINEA, Arh. Dan D. Ionescu, Arh. Petre ILIESCU, Arh. Cecilia LUMINEA, Arh. Minerva GEORGESCU, “Atlas-Ghid, Istoria şi arhitectura lăcaşurilor de cult din Bucureşti din cele mai vechi timpuri până în anul 2000”, vol. II, “BisericiOrtodoxe”, Ed. Ergorom ’79, Bucureşti, an 2000, pp. 203-204; Pr. Marin DUMITRESCU, „Istoricul a 40 de biserici din România”, vol. II, Ed. Arte Grafice, Bucureşti, 1902; Nicolae IORGA, „Istoria Bucureştilor”, ediţia Municipiului Bucureşti, anul 1939, pp. 92-125; Nicolae GRECU, “O pastoraţie ideală în Biserica noastră ortodoxă”,Ed. “Biserica vie”, tipografia “Gândul”, Bucureşti; Nicolae STOICESCU, Repertoriul Bibliografic al Monumentelor Feudale din Bucureşti, Ed. Academiei R.P.R, 1961, poziţia 35, pag. 204; Năsturel P.V, “Genealogia Năstureilor” Revistă pentru istorie, arheologie şi filologie, vol. XVI/1922, p. 135, Mp. 91 (microfilm); Theodor PĂCESCU, “Teatrul religios popular de la biserica Dobroteasa din Bucureşti”, Ziarul “România”, nr. 384/25 iunie 1939

[1]Arh. Lucia STOICA, Arh. Neculai Ionescu-GHINEA, Arh. Dan D. Ionescu, Arh. Petre ILIESCU, Arh. Cecilia LUMINEA, Arh. Minerva GEORGESCU, “Atlas-Ghid, Istoria şi arhitectura lăcaşurilor de cult din Bucureşti din cele mai vechi timpuri până în anul 2000”, vol. II, “Biserici Ortodoxe”, Ed. Ergorom ’79, Bucureşti, an 2000,pag. 203

[2]Nicolae IORGA, „Istoria Bucureştilor”, ediţia Municipiului Bucureşti, anul 1939, pag. 90

[3]Domenico COSELLI, “Mahalaua Dobroteasa”, Gazeta Municipiului, vol. III/1934, nr. 150, pag. 56

[4] Nicolae STOICESCU, Repertoriul Bibliografic al Monumentelor Feudale din Bucureşti, Ed. Academiei R.P.R, 1961, poziţia 35, pag. 204

[5]Idem, pag. 204

[6]Pr. Marin DUMITRESCU, „Istoricul a 40 de biserici din România”, vol. II, Ed. Arte Grafice, Bucureşti, 1902, pag. 125

[7]Idem, pag. 127

[8]Idem, pag. 127

[9]Nicolae GRECU, “O pastoraţie ideală în Biserica noastră ortodoxă”, Ed. “Biserica vie”, tipografia “Gândul”, Bucureşti, pag. 15

[10]Idem, pag. 16

[11]Idem, pag.17

Galerie foto:

Leave a Reply