ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [PREZENTAREA GENERALĂ A CARTIERULUI D.P.D.V GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC]. Parohia se află pe Calea Victoriei la numărul 28, ascunsă între zidurile “blocurilor” ce o înconjoară. Este ridicată pe patrulaterul format din Strada Doamnei (fosta stradă Paris, apoi Mauriciu Blank), Calea Victoriei (fosta Cale a Braşovului, apoi Podul Mogoşoaiei) şi stradela “Biserica Doamna”, acolo unde se află Palatul Nifon. Locurile acestea, către mijlocul secolului al XVII-lea, erau la margine de târg. Erau locuri domneşti, dăruite ca zestre de către Matei Basarab nepoatei sale Elina Şerban care prin diata din 1667, îşi împarte averea între copii săi, lui Şerban Cantacuzino revenindu-i partea situată pe ambele laturi ale actualei Căi a Victoriei, până la mănăstirea Sărindar.
În apropierea bisericii, spre nord-vest se aflau “casele beizadelelor lui Şerban Cantacuzino” devenite apoi “Casa Greceanu”, demolată după cutremurul din 1977. Spre vest se ridica “Casa Domnească” construită din piatră de către domnitorul Şerban Cantacuzino pentru sine şi familia sa; pe locul ei în anul 1892 se ridică “Grand Hotel du Boulevard”. La sud-vest, pe locul unde astăzi se înalţă palatul construit de Nifon, Mitropolitul Ungro-Vlahiei, era “cimitirul din Mahalaua Doamnei”. În anul 1666, postelnic fiind, Şerban cumpără un teren pe care construeşte un Han, “Hanul lui Şerban”, despre care Nicolae Iorga spunea: “Astfel de la el vine şi Podul şi Hanul lui Şerban Vodă, – acesta din urmă după noua modă turcească, din ce în ce mai năvălitoare”. În anul 1883 pe locul Hanului se construieşte Banca Naţională a României. La vest se înălţa maiestoasă mănăstirea Sărindar, care avea să fie demolată in anul 1893, locul ei fiind luat de “Cercul Militar”.
ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] Pe locul unde se află astăzi “Biserica Doamna”, monument istoric[1], au fost înălţate biserici succesive, pe terenuri aflate pe rând, în posesia boierilor Mogoşeşti-Grădişteni, a Craioveştilor şi apoi a Cantacuzinilor. Biserica ctitorită de Maria Doamna, a doua soţie a lui Şerban Cantacuzino, a fost mai întâi din lemn. În anul 1683, este refăcută din zid după cum spune şi pisania: “† Această svântă şi Dumnezăiască beserică iaşte zidită şi înălăţată denu temeliia ei până în săvârşitu de luminata Domăna Mariia a luminatului-domnu Io Şărban Catacozino Basarabu Voevodu, domnu şi oblăduitor Ţărăi Rumâneşti(i), care au fostu şi mai denainte de măriia sa domăna făcută de leămnu, întru lauda şi proslăvirea Svântului Hramu ca să le fie măriilor sale, fiilor şi părinţilor vecinica pomenire şi sufleteloru răpaos si fericire; leat 1683″. Ea a fost înălţată ca prinos de mulţumire adus lui Dumnezeu pentru victoria obţinută împotriva turcilor de Liga Sfântă în asediul Vienei. La 28 octombrie 1689, după moartea tragică a lui Şerban Cantacuzino, Maria Doamna închină biserica, ca metoc, Mănăstirii Cotroceni, ctitoria soţului ei, ca să-i poarte de grijă fiind transformată în biserică de mir abia pe la mijlocul secolului al XVIII-lea. Constantin Brâncoveanu, ce îi urmează la tron lui Şerban Cantacuzino, va sfârşi lucrarea de la Biserca Doamna, adaugându-i pridvorul. Biserica suferă din pricina cutremurelor din 1802, 1827, 1829 şi 1838.
In decursul timpului biserica a fost reparată de multe ori. Din anul 1998 o nouă restaurare este în curs, sub directa îndrumare a Preotului Paroh Toader Crâşmariu.
[ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCŢII] Data la care a fost construită, anul 1683, situează Biserica Doamnei, din punct de vedere al stilului, la jumătatea drumului dintre arhitectura lui Matei Basarab şi cea a lui Constantin Brâncoveanu.
Planul este în formă de dreptunghi alungit, terminat cu absida altarului în plan semicircular la interior şi poligonal la exterior. Naosul este pătrat iar bolta este o calotă sferică pe pandantivi, srijinită pe patru arcuri, care la rândul lor se reazemă pe console. Pronaosul este de asemenea pătrat şi boltit printr-o calotă sferică. Bolţile din secolul al XVII-lea au tendinţa de a înlocui bolţile cilindrice de până atunci, prin calote şi arcuri intermediare. Gândit în ansamblul structural al pronaosului, turnul-clopotniţă este ridicat deasupra calotei sferice a acestuia, pe acelaş ax vertical. Naosul este separat de pronaos printr-un perete despărţitor, plin în partea superioară, format din trei arcade în semicerc rezemate pe două coloane din piatră scurte şi mai masive. Scara clopotniţei a fost asezată în masa de zidire a pronaosului, cu accesul pe peretele nordic şi continuare pe cel vestic. Cele nouă arcade ale pridvorului se sprijină pe zece stâlpi de piatră de secţiune octogonală. Stâlpii sunt ciopliţi în stalactite, la capitele şi la baze.
Decorul exterior este compus din două registre suprapuse de arcaturi duble în formă de semicerc, cu ciubuce rotunjite în relief, din cărămidă rotunjită, pe panouri foarte exact construite. Registrele, din care cel inferior este dominant, sunt despărţite de un brâu format dintr-un tors între două şiruri de căramizi dispuse în dinţi de fierăstrău. Ferestrele apar în ambele registre, inferior şi superior, păstrându-şi formele şi dimensiunile originale. fiind încadrate de frumoase chenare de piatră. Uşa de la intrare este bogat sculptată, cu un chenar de piatră cioplită, profilat, bogat decorat cu flori bine reliefate. Deasupra uşii este plasată o frumoasa pisanie în piatră. Istoricii atribuie sculptora stâlpilor pridvorului şi pisaniei lui Gligorie Cornescu[2].
[PICTURA] Pictura originală în frescă, a fost descoperită în urma lucrării de restaurare din 1931, prin înlăturarea stratului de pictură nouă. Inscripţia de la proscomidiar îi aminteşte pe zugravii Constantinos şi Ioan[3], pentru ca preoţii care vor liturghisi să-i pomenească la săvârşirea Sfintelor Taine. În Biserica Doamnei, pictura se desfăşoară în trei registre delimitate de benzi orizontale roşii, cu marginea albă, iar fiecare registru este împărţit în panouri de aceleaşi benzi roşii verticale. Decorul absidei altarului este rezervat chipurilor Bisericii triumfătoare, formate din acele persoane sfinte cele mai apropiate de altarul ceresc: Maica Domnului, mari Ierarhi, autori de liturghii, diaconi slujitori, scene istorice simbolice inspirate din Sfânta Liturghie. În centrul celui de-al treilea registru al hemiciclului este redată Dumnezeiasca Liturghie. Aceasta icoană ne impresionează prin soborul de îngeri, ca şi când s-ar petrece aidoma în ceruri. Pe pereţii naosului se desfăşoară ciclul Marilor Sărbători şi cel al Patimilor, ce apar întotdeauna grupate în jurul Pantocratorului şi în nava centrală. Pereţii pronaosului păstrează picturile originale. Pe primele două registre sunt înfăţişate Minunile Mântuitorului, iar pe registrul al treilea sunt pictate scene din Viaţa Sfântului Gheorghe. Ansamblul de pictură adăpostit de Biserica Doamnei se caracterizează, din punct de vedere iconografic, prin ortodoxismul lui, înţelegând prin aceasta respectarea fidelă a principiilor iconografice ale timpului, purtând amprenta zugravilor Constantinos şi Ioan.
[OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] De la ctitori se păstrează o sfântă Evanghelie de la anul 1686, ferecată în argint şi candelele. Broderia vremurilor ne-a lăsat frumosul epitaf, ieşit din acelaşi atelier cu cele de la Cotroceni şi Tismana având ca autoare pe brodeza Despineta din Constantinopol. Icoane vechi nu sunt prea multe, au dispărut în cea mai mare parte şi au fost înlocuite cu altele. Au rămas icoanele de hram: Intrarea Maicii Domnului în Biserică, pictată pe la anul 1600, când biserica era de lemn şi cea a Sfântului Elefterie, îmbrăcată în aur masiv, la 1777 de către Mateiaş Ghica. Credincioşii Parohiei venerează în biserică o icoană a Maicii Domnului Îndurerată, cu veşmântul cernit, care a supravieţuit focului, despre care se spune că este făcătoare de minuni.
[POMELNICE ŞI ALTE INSCRISURI SAU INSCRIPŢII] Pe baza Celor scrise de cercetători Pomelnicul iniţial al bisericii cuprindea numele familiei ctitorilor. În anul 1870, parohul bisericii de atunci, Dimitrie, a alcătuit un pomelnic ce se află şi astăzi în Sfântul Altar. Documentul se află şi la Direcţia Generală a Arhivelor Statului. [ŞIRUL PREOŢILOR] Pr. Ion Popescu, Pr. Mihai Georgescu, Pr. Alexandru Popescu, Pr. Petre Horhoianu. [CÂNTĂREŢI ŞI EPITROPI DE SEAMĂ] Constantin Oanca, Constantin Onciu, Grigore Andronache, Marin Marin, Nicolae Sapun.
ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT În volumul “Rotonda plopilor aprinşi”[4], Valeriu Anania povesteşte despre întâlnirile organizate în Biserca Doamna de Lucian Blaga şi soţia sa poeta Cornelia Blaga-Brediceanu.
PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI [activităţi pastoral misionare, culturale, editoriale, filantropice, catehetice] Ocazional, parohia organizează plelerinaje, şi întreprinde activităţi de ajutorare a celor mai nevoiaşi, prin Fundaţia Română Creştin Ortodoxă “Sfântul Elefterie”.
DATE DE CONTACT PAROHIE. [HRAM] „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” şi Sfântul Elefterie; [ADRESA] Calea Victoriei nr.28, sector 3, Bucureşti; Tel. 0213144910, 0728.326.593, e-mail: biserica.doamna@yahoo.ro; site:www.parohiadoamna.ro.
BIBLIOGRAFIE: LUCIA STOICA, NECULAI IONESCU GHINEA, Enciclopedia lăcaşurilor de cult din Bucureşti, Bisericile ortodoxe; GR. IONESCU, Bucureşti, ghid istoric şi artistic, Ed. Fundaţiilor Culturale “Regele Carol II”, Buc., 1938; C.C. GIURESCU, Istoria Bucureştilor, ed. a II-a; G. IONNESCU-GION, Istoria Bucureştilor.; ION NECULCE, Letopisețul Țării Moldovei, (Ed. Minerva, București, 1986.
[1] A fost declarata monument istoric, prin Decretul Regal din 1915.
[2] Meşter moldovean de săpături în piatră sculptor și pictor, despre care Ion Neculce spune ”era foarte meșter de scrisori și de săpături la pietre și la alte lucruri”
[3] CORINA POPA, „Constantinos şi Ioan – autorii ansamblului de pictură de la Biserica Doamnei-Bucureşti”, în Monumente Istorice şi de Artă, 1976, nr. 2, p. 45-46.
[4] „Rotonda plopilor aprinsi” reuneste texte in care autorul Valeriu Anania evoca diferite personalitati culturale pe care le-a cunoscut si de care a fost apropiat intr-o epoca sau alta a vietii, de la Tudor Arghezi si Gala Galaction la V. Voiculescu, Lucian Blaga sau Marin Preda.