Parohia Sfântul Ioan – Piaţă

Într-o perioadă de înflorire a negoţului românesc, în anul 1766, cu binecuvântarea mitropolitului Grigorie II al Țării Românești, Ioniţă Croitorul, conducătorul breslei boiangiilor (vopsitorii de textile) împreună cu unii membri ai aceleiași bresle și cu alti membri ai breslei cojocarilor, a ridicat din temelie o biserică cu hramul ,,Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, ce dăinuieste şi în zilele noastre și care poartă azi numele de Biserica „Sf. Ioan – Piaţă”. Aceasta a fost construită pe un teren al bisericii Domneştii de Jos (Sf. Ioan cel Mare), pe vechea stradă Şerban Vodă, în inima târgului Bucureștilor, la o răscruce de drumuri.

3. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE [ISTORIA ZIDIRII EI]. Biserica nu are o pisanie care să certifice data construirii ei. Majoritatea lucrărilor de specialitate[1] vorbesc despre anul 1766, ca an al fondării ei. De-a lungul timpului, biserica a cunoscut diferite denumiri: „Sf. Ioan Cel Nou”, „Sf. Ion a Dumnealui Vornic Parscoveanu”, „Sf. Ionică de la podu Beilicului” și „Sf. Ionică – Piaţă”. Astăzi, biserica poartă numele de „Sf. Ioan – Piaţă” şi este amplasată în Piaţa Unirii, la intersecţia dintre Bd. Corneliu Coposu şi Bd. I. C. Brătianu. Asemănător vieţii aspre şi zbuciumate a ocrotitorului ei, Sf. Ioan Botezătorul, biserica „Sf. Ioan – Piaţă” a fost afectată de-a lungul timpului de cutremure, incendii și bombardamente: cutremurul din anul 1802 şi restaurările din anul 1818, efectuate de numeroși ostenitori în frunte cu Ioanichie ieromonahul; „marele foc” din anul 1847, care a avariat grav biserica, aceasta fiind ulterior restaurată de breslaşii boiangii sub conducerea epitropului Iordache Staroste de boiangii; bombardamentele din anul 1944, care au afectat o parte din acoperişul bisericii; și cutremurul din anul 1977, care a afectat turlele bisericii. Un moment dramatic din istoria acestei biserici a fost cel din anul 1986, când biserica a fost mutată cu ocazia sistematizării centrului capitalei. Aflată în inima Bucureştiului, biserica deranja privirile conducătorilor regimului comunist. În data de 30 mai 1986, biserica în greutate de 3.100 tone, a fost translată pe o distanţă de 23 metri, sub un unghi de translare de 34°. Metoda folosită era o noutate în istoria ingineriei de la sfârşitul secolului al XX-lea, gândită de către prof. ing. Eugeniu I. Iordăchescu. În aceeaşi perioadă, biserica a fost deposedată de mai multe proprietăţi situate în centrul capitalei, inclusiv tot terenul din jurul bisericii. Actualmente, se fac demersurile necesare legale pentru recuperarea pagubelor. În încercarea de a-i reda frumuseţea de altă dată, de câţiva ani s-a început un amplu proces de restaurare a bisericii. Actualul părinte paroh Anatolii Scurtu, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, s-a ocupat de restaurarea picturii și a catapetesmei bisericii, a înlocuit stranele și lambriul sculptat din Sf. Altar și stâlpii de susţinere, a început demersurile pentru refacerea faţadei, acoperişului şi a fundaţiei bisericii. Cu mare bucurie, în data de 23 noiembrie 2014 a avut loc slujba de resfinţire a catapetesmei şi a picturii bisericii. În cadrul evenimentului liturgic festiv, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a afirmat că „mai ales pentru București, această biserică este, acum, un simbol al perioadei în care a vieţuit Biserica Ortodoxă Română în timpul comunismului ateu, demolator de suflete şi de biserici. Acum, ea a ajuns la frumuseţea cea dintâi, la o frumuseţe chiar amplificată prin dotările care s-au făcut”[2]. [ARHITECTURA] Din punct de vedere arhitectural, biserica este în formă de navă, cu absida altarului semicirculară, cu două turle şi o colonadă la intrare care formează un exonartex îngust. Stilul arhitectural cunoaște influenţele artistice ale secolului al XVIII-lea. Este construită din cărămidă pe fundaţie de beton armat. [PICTURA] Documentele din arhiva bisericii și unele lucrări de specialitate[3] atestă faptul că pictura în frescă din interiorul bisericii a fost efectuată de pictorul Anton Serafim, în anul 1878[4]. Biserica a fost repictată în anii 1939-1940, de pictorul Iosif Keber, fiind împărţită în registre pe un fond alb de calcio-vechio. În jurul anului 1970, Olga Greceanu a spălat şi restaurat pictura. Ultima restaurare a fost făcută în anii 2010-2012, de către monahia Teodosia Ilie. [SFINTE MOAŞTE] Biserica adăposteşte moaştele Sf. Apostol Filip, Sf. Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon, Sf. Varnava de Vassa şi a Sfinţilor Epictet şi Astion din Halmiris (Dobrogea). [OBIECTE VECHI DE CULT] Catapeteasma bisericii, piesă de patrimoniu, datează din jurul anului 1711. A fost adusă la biserica „Sf. Ioan” de la mănăstirea Sărindar în anul 1802, de către generalul Arion[5]. Are dimensiunile de 13,83/6,45, este lucrată din lemn de stejar și este sculptată în întregime (alto-relief şi traforat), fiind de o frumuseţe impresionantă. Ultima restaurare a catapetesmei s-a făcut în anii 2013-2014 de către restauratorul Erhan Paula. De asemenea, în biserică se află icoane vechi din anii 1800-1895. Cele mai cinstite de către credincioşi sunt icoanele Mântuitorului şi ale Sf. Vineri, aflate în pronaosul bisericii, la care vin să se închine credincioşi din toate colţurile ţării. [POMELNICE ŞI ALTE ÎNSCRIERI SAU INSCRIPŢII] Biserica „Sf. Ioan – Piaţă” păstrează încastrate în zid două pisanii vechi şi una mai recentă, aşezate în pridvor spre aducere aminte generaţiilor viitoare, ca să le preţuiască prin grija faţă de acest sfânt lăcaş. [ŞIRUL PREOŢILOR PAROHI] În rândul preoților slujitori la acest sfânt locaș, pot fi menționați: pr. Grigorie (???- 1791-???); pr. Radu (???- 1801-???);  protopopul plasei de jos Ioan (1810-1814)[6]; pr. Niculae (1814-1842); pr. Hristea Duhovnic (1823-1879); pr. Nicolae Păun (1855-1880); pr. Gheorghe Dumitrescu Sachelarie (1881-1887); pr. Ion Niculescu (1887-1927); Pr. Constantin A. Năescu (1927-1946); pr. Ioan Cristescu (1944-1961); pr. Ioan Fulger (1948-1960); pr. Paul V. Munteanu (1966–2009); pr. Bădiţă Bîrnea (2009-20010) și pr. Anatolii Scurtu (2010-prezent).
4. CIMITIRUL La începuturile ei, biserica avea în apropiere un cimitir[7] situat pe un teren al mănăstirii Pantelimon. În interiorul bisericii există şi acum o piatră funerară care marchează locul unde au fost îngropate osemintele găsite în interiorul bisericii în timpul săpăturilor efectuate pentru translare, şi care au fost reînhumate într-o nişă special creată în zidul din pronaosul bisericii[8].
5. ACTIVITĂŢI CULTURALE ŞI FILANTROPICE ÎN TRECUT Potrivit datelor din arhiva bisericii, parohia a sprijinit de-a lungul vremii studenţi aflați în nevoi materiale şi diverse parohii sărace.
6. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI Oază de linişte în plin centru zbuciumat al capitalei, prin rânduiala ei liturgică şi activitatea pastorală zilnică, această biserică aduce mângâiere sufletească credincioşilor, fiind cu uşile deschise oricărui trecător și îndrumându-i pașii spre lucrarea de mântuire. În afară de slujbele specifice cultului ortodox şi de asistenţa religioasă, parohia organizează săptămânal, ore de cateheză cuprinzând lecţii şi meditaţii pe teme religioase. Se implică activ cu ajutoare materiale şi financiare în sprijinirea persoanelor nevoiaşe. De asemenea, organizează pelerinaje în ţară şi în străinătate, urmărind atât progresul duhovnicesc şi social al participanţilor cât şi îmbogăţirea cunoştinţelor acestora de istorie, cultură şi artă creștină.

[F. DATE DE CONTACT PAROHIE]. [HRAM] Datele de contact ale parohiei:

Adresă: Bulevardul I.C.Brătianu nr. 39, Piaţa Unirii, Sector 3, Bucureşti;

Hramuri: Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august); Sfântul Apostol Filip (14 noiembrie).

Telefon: 021.315.59.52 sau 0787.822.831

Site: http://www.bisericasfantulioanpiata.ro/

BIBLIOGRAFIE: GION, Ionescu,  Istoria Bucurescilor, Bucureşti, Stabilimentul Grafici.v. Socecu, 1899;  FLORESCU, George D., Din vechiul Bucureşti, biserici, curţi boiereşti şi hanuri după două planuri inedite de la Sfârşitul veacului al XVIII-lea, Editura 1935; GRECEANU, Olga, Bucharest et ses environs, prima ediţie, Bucureşti, Editura Cartea medicală, 1928; SPETEANU, Viorel Gh. (îngrijitor ediţie), Ing. Eugeniu Iordăchescu: un salvator al monumentelor de arhitectură, Editura Fundaţiei Culturale, Bucureşti, 2011; Arhivele Naționale ale României, Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, Dosarul cu bunurile mobile şi imobile ale biserici Sf. Ion Nou (Gura Pieţei), 1902; http://basilica.ro/sfintirea-la-biserica-sfantul-ioan-piata-din-bucuresti.

[1] Ionescu Gion, Istoria Bucurescilor, Bucureşti, Stabilimentul Grafici.v. Socecu, 1899, p.198; George D. Florescu, Din vechiul Bucureşti, biserici, curţi boiereşti şi hanuri după două planuri inedite de la Sfârşitul veacului al XVIII-lea, Editura 1935, p.69; Olga Greceanu, Bucharest et ses environs, Bucureşti, Editura Cartea medicală, 1928, p. 183.

[2] Disponibil pe http://basilica.ro/sfintirea-la-biserica-sfantul-ioan-piata-din-bucuresti-

[3] Olga Greceanu, op.cit.,  p.183.

[4] Date extrase din arhiva bisericii.

[5] Ing. Eugeniu Iordăchesc: un salvator al monumentelor de arhitectură, îngrijitor ediţie: Viorel Gh. Speteanu, Editura SPETEANU, Bucureşti, 2010, p. 741.

[6] Copie de pe Dosarul cu bunurile mobile şi imobile ale biserici Sf. Ion Nou (Gura Pieţei), de la Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, eliberată de Serv. Arhivelor Istorice Centrale Bucureşti  cu nr. 2320/2011

[7] Ibidem

[8] Ing. Eugeniu Iordăchescu, op. cit., pp. 239-240.

Galerie Foto: