Parohia Sfântul Ioan Iacob Hozevitul

Parohia este situată în cel mai mare cartier din Bucureşti, ridicat după 1960, Baltă-Albă – Titan, cu o populaţie numeroasă datorită aglomerării de blocuri dar şi a caselor. Din informaţiile de locuitorii mai vârstnici ai zonei, aceasta a făcut parte din comuna Dudeşti-Cioplea, apoi prin sistematizarea zonei a luat fiinţă cartierul 23 August şi în cele din urmă a luat numele de Baltă –Albă. Istoricul Constantin C. Giurescu spune că acest cartier “a fost construit în preajma fabricii de ciment „Titan”-azi Bucureşti, a marilor uzine 23 August şi Republica cu mici funcţionari şi muncitori”^[1].  Ea este este situată lângă parcul Gheorghe Petraşcu.  Gheorghe Petrascu (1872-1949) a fost un pictor şi academician român, frate al diplomatului, scriitorului şi criticului literar Nicolae Petraşcu. În zonă se află Institutul I.O.R.,Universitatea Titu Maiorescu , Şcoala de Muzică nr.5 şi Şcoala generală  nr.75 Leonardo Da Vinci şi Liceul Benjamin Flanklin.

1998. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] S-a simţit nevoia construirii acestui lăcaş, având în vedere numărul mic al bisericilor din zonă, cele mai apropiate fiind: Balta Albă (1939), Pogorârea Sfântului Duh – Titan (1994), Sfântul Calinic – Căţelu (1955), Dudeşti-Cioplea II (1952), Izvorul Nou (1823), Mihai Bravu (1948), Parcul Călăraşilor (1942-1949). Un lucru inedit la această nouă biserică îl reprezintă faptul că a fost ridicată prin contribuţia unui credincios care a copilărit în această zonă, profesorul de fizică Octavian Radu, primul ctitor al lăcaşului de cult. Terenul viran – situat în continuitatea Şcolii Generale nr.75 „Leonardo Da Vinci” şi a Şcolii de Muzică Nr. 5, unde acesta se juca în copilărie cu prietenii – avea să fie viitorul amplasament al bisericii. Aprobarea pentru ridicarea bisericii a fost dată de Sfânta Arhiepiscopie a Bucureştilor la data de 5 august 1994, dar abia în ianuarie 1997 a fost eliberat primul act al autorităţilor locale pentru începerea demersurilor construirii ei. La 21 octombrie 1998 a fost eliberată autorizaţia de construcţie, iar slujba de sfinţire a locului viitoarei biserici s-a oficiat în data de 13 noiembrie 1998. În urma studiului de specialitate efectuat, s-a constatat că terenul era foarte slab (având în vedere că aici fusese cu mult timp în urma o groapă de gunoi neautorizată) şi s-a hotărât că era necesar ca pentru punerea temeliei să fie fixaţi 28 de stâlpi din beton armat, astfel că fundaţia propriu-zisă a fost finalizată abia în decembrie 2000. În paralel cu aceste lucrări, a fost pregătit lemnul necesar ridicării construcţiei şi trebuie să menţionăm sprijinul celor din Romsilva – care ne-au ajutat să reducem costurile – şi a stareţului Mânăstirii Putna, Arhimandritul Melchisedec Velnic care a asigurat transportul lemnului la Bucureşti. Nu uităm să amintim că fără ajutorul finaciar dezinteresat al următorilor ctitori – familia Cecilia-Ştefania şi Sorin-Ionel Stoian – construcţia lăcaşului de cult nu ar fi putut fi finalizată. Slujba de târnosire a bisericii a fost oficiată, în data de 9 iunie 2002, de către Înaltpreasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului şi Preasfinţitul Ambrozie, episcopul Giurgiului, pe atunci episcop vicar patriarhal, ca delegaţi ai Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist, înconjuraţi de un sobor de preoţi, diaconi şi o mulţime de credincioşi ai cartierului, bucuroasă de biserica nouă. [ARHITECTURĂ. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCŢII] Planurile arhitecturale ale sfântului lăcaş de cult au fost întocmite de arhitectul George Miclea, având drept suport arhitectura bucovineană cu inflexiuni maramureşene ce se regăsesc în principal în construcţia turlei (cu o înălţime de 24 de metri)[2]. Biserica este construită în totalitate – de meşteri din comuna bucovineană Vicovul de Sus din judeţul Suceava – sub formă de navă de dimensiuni medii (23 metri x 8,5 metri), cu absida Sfântului Altar de formă semicirculară atât la exterior cât şi la interior. Lumina naturală pătrunde în sfântul lăcaş prin intermediul celor 15 ferestre, din care 12 sunt dispuse în două registre. În interior biserica este îmbogăţită cu o catapeteasmă din lemn de tei cu sculptură măiastră. [PICTURA] Biserica are un stil mai deosebit, în sensul că în locul picturii obişnuite pe zidurile bisericilor ortodoxe, s-a hotărât pictarea sfinţilor pe o pânză specială în icoane realizate în stil bizantin, asemănătoare ca mărime şi formă. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] Biserica nu deţine obiecte de valoare, fiind un lăcaş nou de cult. [ŞIRUL PREOŢILOR] Toate activităţile necesare ridicării sfântului lăcaş au fost puse sub auspiciile Sfintei Arhiepiscopii a Bucureştilor şi cu purtarea de grijă a preotului Cornel Ilie – de la Biserica Eroii Revoluţiei (1993-1994) şi a preotului Adrian Niculcea – de la Biserica Pogorârea Sfântului Duh -Titan (1995-2001), iar din 2001 până în prezent – a preotului paroh Ilie Filip.
1999. CIMITIRUL. Parohia nu deține un cimitir parohial.
2000. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT. În cadrul prăznuirii hramurilor bisericii şi în ajunul Paştelui şi al Naşterii Domnului s-au oferit, prin sprijinul şi contribuţia enoriaşilor, pachete cu alimente famiilor nevoiaşe.
2001. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. În prezent se desfăşoară activităţi de întărire în credinţa ortodoxă a credincioşilor, prin cateheze şi cercuri biblice, prin pelerinaje şi seri de film ortodox. De asemenea, diferiţi invitaţi au vorbit enoriaşilor noştri despre anumite personalităţi culturale şi bisericeşti ortodoxe. Biserica deţine, prin contribuţia enoriaşilor noştri, o bibliotecă de unde credincioşii, în fiecare duminică, pot împrumuta cărţile duhovniceşti de care au nevoie. Parohia desfăşoară parteneriate cu şcolile din preajmă şi cu Centrul de zi „Pinocchio 3”.
2002. DATE CONTACT PAROHIE. [HRAMURI] Sfântul Ioan Iacob Hozevitul (5 august) şi Sfântul Ierarh Alexandru (30 august); [ADRESĂ] Str.Gheorghe Petraşcu, nr. 57, Sector 3, Bucureşti; [SITE] www.parohia-sf-ioan-iacob-hozevitul.ro; [EMAIL] iliutafilip@yahoo.com

BIBLIOGRAFIE: CONSTANTIN C.Giurescu, Istoria Bucureştilor: Din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre, Editura pentru Literatură,1966; Lucia STOICA si Neculai IONESCU-GHINEA, Enciclopedia lacasurilor de cult din Bucuresti, Bisericile Ortodoxe, Ed.Universalia

[1] Constantin C.Giurescu, Istoria Bucureştilor: Din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre, Ed. pentru Literatură,1966, p.191

[2] Lucia Stoica si Neculai Ionescu-Ghinea, Enciclopedia lacasurilor de cult din Bucuresti, Bisericile Ortodoxe, Ed.Universalia, p.309

Galerie Foto: