Parohia Sfântul Ilie Hanul Colței

Biserica Sf. Prooroc Ilie Tezviteanul este situată în Centrul Istoric al Capitalei, Sectorul 3, Str. Doamnei 20 (f.18, f.18 – 20). Biserica este retrasă cu peste 20.00 m faţă de aliniamentul Străzii Doamnei, fiind amplasată într-o curte tip incintă, constituită pe locul incintei Hanului Colţea, demolat, în etape, în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Biserica Sfântul Ilie Hanul Colței este o veche ctitorie românească construită in jurul anului 1725 de clucerul Radu Colțea pe moșia boierilor Doicești aflată în această zonă.[1]

1. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI] Pe la 1725-1730, a fost construită o biserică din lemn, de către clucerul Radu Colțea pe un teren ce va intra după 1745 în componența Hanului Colțea, situat vizavi de Spitalul Colțea de astăzi[2]. Lăcașul a dăinuit până la 1841, când a fost dărâmată și reconstruită de către Lazăr Kalenderoglu – tatăl doctorului Nicolae Kalinderu și arendaș al Hanului Colțea în acea vreme. Actuala construcţie a bisericii este de factură neoclasică; a fost ridicată pe locul bisericii lui Radu Colțea grav afectată de cutremurele din prima jumătate a secolului al XIX – lea, a fost ridicată între 1838 şi 1841 August 30, la sfârşit montându-se următoarea pisanie: “† Aşa să lumineze lumina noastră înaintea vremurilor ca să să vază faptele noastre cele bune şi săslăvească pe Tatăl din ceruri. Drept aceea şi eu Lazăr Calenderoglu împreună cu alţii ajutători, au ridicat din temelie această sfântă biserică puin hramuri pr Sf. Pr[oroc] Ilie, Învierea Sf. Lazăr şi ierarh Sf. Alexandru spre pomenire  de veci în  zilele înălţatului Domn Alexandru Dimitrie Ghica v.v. şi a preasfinţitului Mitropolitul a toată Ungro-Vlahia la anul de la Hr[istos] 1841 aug[ust] 30” 

[ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCŢII]. Planul bisericii este basilical cu trei nave, pe latura estică cu absida sf. altar puternic decroşată, iar pe latura vestică un mic portic de acces şi o clopotniţă octogonală. Astfel,  spaţiul interior este rezolvat aparte faţă de bisericile tradiţionale româneşti: pridvorul este substituit de micul portic, iar pronaosul şi naosul sunt unificate până la catapeteasmă.

Biserica Sf. Ilie-Hanul Colţei are o navă centrală şi două nave laterale, desfăşurate de-a lungul a patru travee, o a cincea travee fiind destinată exclusiv absidei Sf. Altar; lărgimea unei travei a navei centrale este egală cu cca 3 lăţimi ale unei nave laterale.

Acoperirea interiorului bisericii este asigurată de o serie de bolţi mănăstireşti (cu muchii ieşite), sprijinite pe travei pătrate – utilizate pentru cele două nave laterale – şi cu bolţi similar, pe travei rectangulare – pentru nava mediană. Întregul sistem de bolţi se reazemă pe arce semicirculare, la rândul lor, descărcate pe coloane masive din lemn (şi poate zidărie), fixate (foarte probabil) în plinte din piatră. Şarpanta bisericii este din lemn, iar învelitoarea din tablă galvanizată.

Trei perechi de ferestre asigură iluminatul natural, dinspre Nord şi Sud, completate cu fereastra Proscomidiarului, cu aceea din axul altarului şi cu un occulus pentru cafas, practicat în registrul superior al faţadei apusene.

Accesul în biserică este asigurat de două goluri de uşi: unul principal, pe latura vestică – precedat de micul portic – şi a doua secundară, la Diaconicon, care a fost zidită vreme de peste 110 de ani. Biserica este pictată în stilul realist tipic pentru mijlocul secolului al XIX – lea.

[PICTURA] A fost realizată în la mijlocul secolului al XIX –lea de un artist necunoscut în stilul școlii lui Tătărescu.[OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] Biserica nu deţine obiecte de valoare. [ŞIRUL PREOŢILOR] În 1922 a fost hirotonisit aici ca preot Nicolae Pișculescu, adică scriitorul Gala Galaction. Compozitorul de muzică religioasă I. Popescu-Pasărea (1871-1943) a fost cântăreț în strana acestei biserici între anii 1932-1941.

1. CIMITIRUL. Parohia nu deține cimitir parohial

1. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT. În anul 1954, la 26 octombrie „Biserica Sf. Proroc Ilie a fost destinată de Patriarhia Română „satisfacerii nevoilor spirituale ale populației de origine bulgară din România în spiritul puternicelor temelii istorice și legăturilor strânse între cele două Biserici Ortodoxe surori”. Sfântul Sinod a mai hotărât să fie date în folosința comunității bulgare în afară de biserică cu tot inventarul și apartamentul alăturat. Totul până ce comunitatea bulgară își va construi o biserică proprie. Situația aceasta a durat 55 de ani. La 31 martie 2009 Permanența Consiliului Eparhial al Ahiepiscopiei Bucureștiului a hotărât reînființarea parohiei Sf. Ilie Hanul-Colțea, cu personalitate juridică, fixând ca prioritate revendicarea proprietăților confiscate în timpul regimului comunist.

1. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. În prezent parohia Sfântul Ilie Hanul Colței este o parohie misionară, fără enorie care se adresează în special tinerilor și famililor tinere cu copii. Pentru întărirea activității misionare a parohiei a fost organizată o bibliotecă parohială care are în prezent peste 600 de volume care pot fi consultate și online pe site-ul bisericii.

A fost relizat site-ul parohiei pe internet, site actualizat săptămânal, și este editat un buletin parohial săptămânal care a depășit 130 de numere și care este disponibil și online.

A fost organizat un mic centru educațional pentru tinerii și copiii celor care participă la slujbele religioase ținute în biserica parohială. În cadrul acestui centru sunt organizate cursuri de pictat icoane și desen, cursuri de lucru manual și muzică psaltică.

Sunt organizate în mod regulat cateheze, pelerinaje cu tinerii precum și acțiuni de caritate.

În perioada anilor 2012 -2015 au fost realizate ample lucrări de consolidare și renovare a bisericii parohiale.

1. DATE DE CONTACT PAROHIE. [HRAM] Sfântul Ilie Tesviteanul [ADRESA] Str. Doamnei nr. 18-20, sector 3, Bucureşti;

[OFICIU PAROHIAL.] Tel. 0721287351 │ e-mail: contact@sfantul-ilie.ro, site:  www.sfantul-ilie.ro

BIBLIOGRAFIE:  Lucia Stoica și Neculai Ionescu-Ghinea: Enciclopedia Lăcașurilor de Cult din București-Vol.1, 2005, Ed. Universalia.

Oliver Velescu: Ion Kalinderu – Documente și mărturii, București, 2014, Ed. Oscar Print.

[1] Oliver Velescu: Ion Kalinderu – Documente și mărturii, București, 2014, Ed. Oscar Print, pag. 111.

[2] Lucia Stoica și Neculai Ionescu-Ghinea: Enciclopedia Lăcașurilor de Cult din București-Vol.1, 2005, Ed. Universalia, pag. 143

Galerie Foto: