Parohia Sf. NicolaeȘelari face parte din Protoieria Sector 3 București, situată în Centrul Istoric al Bucureștiului, pe strada Blănari. Așadar, denumirea de Șelari vine de la breasla celor ce confecționau șei de cai, curele și alte obiecte din piele. [1]Cartierul sau mahalaua în care a fost ridicată biserica Sfântul Nicolae Șelari era așezat în vatra veche a orașului, în apropierea Curții Domnești, în partea ce se cheamă în vechime Târgul de Sus. Mahalaua Sfântul Nicolae din Șelari făcea parte din vechea Plasă a Târgului, cea mai mare din București. Având în centru biserica al cărei hram i-a dat numele, mahalaua cuprindea numeroase ateliere si prăvalii, însă mai puține locuințe în sensul strict al cuvântului, aceasta din cauză că era populată de negustori și meșteri bugari. Denumirile ulitelor care străbăteau mahalaua, Ulita Șelarilor (care și-a păstrat numele și astăzi), Ulița Bărbierilor, Ulița Papugiilor, Ulița Blănarilor și desigur, Ulița care vine dinspre Târgul de Jos sau Ulița Mare dinspre Șelari, actual stradă Lipscani, sugerează cu claritate prezența masivă în zonă a meșteșugarilor și negustorilor, care au imprimat zonei un caracter comercial.
„Această sfântă şi dumnezeiască biserică, întru care se prăznuieşte sfântul mare şi de minuni făcător Nicolae este făcută de Şerban Cantacuzino biv vel Paharnic, sin (fiul) Drăghici Cantacuzino vel Spătar, împreună cu Iorgu staroste şi Apostol Lazăr, spre slava lui Dumnezeu, pentru vecinica lui pomenire, a părinţilor, moşilor şi stră-moşilor, în zilele luminatului Domnului nostru Io Constandin Basarab, la anul de la zidirea lumei 7208 (1700), meseţa august”.[3]
În realitate, o contribuţie foarte mare avusese acel Apostol Lazăr[4] (sau Lazo, conform pomelnicelor bisericii), care, împreună cu soţia sa Antiţa, plătise ridicarea zidurilor bisericii. Ceea ce face ca acel Şerban Cantacuzino să rămână ctitor principal a fost grija ulterioară pe care el şi soţia sa au avut-o faţă de biserică, tradiţia înveşnicindu-l cu această postură. Pe la 1750, văzând că averea dăruită bisericii de cătreApostol Lazo începuse să se risipească, Antiţa Ştirboaica (a luiŞtirbei), fiica spătarului Radu Golescu (nepot al lui Apostol) o închina Mitropoliei. Ulterior, ea mai primea ceva acareturi care apar în planurile viitoare ale zonei. Marele cutremur de la 1802 a avariat-o într-atâta, încât a fost necesară refacerea ei integrală, adăugându-i-se şi absidele laterale, până la 1804, când o altă pisanie consemna zidirea ei din nou prin osârdia unor Hagi Gheorghe Polizo, Nicolae Zaharia şi Gheorghe Dumitru, în zilele luminatului domn Constantin Alexandru Ipsilanti, mitropolit fiind Dositei Ionico (este vorba despre Dositei Filitti, 1793-1810). Ulterior, pictura avea să fie făcută de celebrul pictor Nicolae Polcovnicul. Biserica avea săpătimească din nou în urma Focului cel Mare de la 1847, ceea ce a făcut necesară demolarea ei la 1860. S-a încercat refacerea ei pe urmele vechii biserici, dar lucrările au avansat foarte greu. Abia la 1867, când regele Carol I a vizitat-o, acesta însuşi a hotărât să contribuie cu o sumă însemnată la rectitorirea ei. Aşadar, a donat 10.000 de galbeni din caseta personală, fapt confirmat de pisania pusă cu acea ocazie, ceea ce a făcut ca regale împreună cu regina Elisabeta să apară pictaţi drept ctitori în două tablouri. Pisania sună astfel: „La anul 1868, domnitorul României Carol I, prin intermedierea domnului Ion C. Brătianu, ministru de interne şi ad-interim la finanţe, depuse 10.000 de galbeni din caseta sa […], fiind curatorii bisericii, ajută-tori cu bani şi ostenitori domnii Vasile Constantin, Stamate Atanasiu, Ştefan Boscu şi Petrache Sachelarie. Când mai venise într-ajutorul unei astfel de nobile şi întotdeauna lăudabile operaţiuni, persoanele aci notate: domnii Costache Stoeanovici, Ion Constantin, Petre Enciulescu şi Ghiţă Radulian ”.[5][ARHITECTURA. PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCŢII] Biserica are plan triconc, cu turlă poligonală peste naos, rezemată pe patru arce mari şi turn-clopotniţă octagonal peste exonartex. Naosul este îmbodobit cu turla Pantocratorului. Absida altarului are nouă laturi la exterior fiind semicirculară la interior, potrivit cu conturul absidei de la 1700. Aşa cum se prezintă azi, înurma celor trei faze constructive, biserica Sfântul Nicolae-Şelari rămâne unul dintre monumentele reprezentative, legat de istoriaveche a capitalei.
[PICTURA] Pictura era realizată de marele Gheorghe Tătărescu. Aspectul actual al bisericii respect liniile refacerii din 1867-1868, chiar dacă a mai suportat şi alte reparaţii, la 1903 (spălarea picturii), 1925, 1940 şi 1971 când s-a refăcut pictura de către pictorul Traian Dâncuş. Cutremurul din 1977 a avariat-o grav, aşa încât a fost necesară consolidarea ei printr-un proiect de specialitate, o data între 1981-1985 şi, mai apoi între anii 1995-1998.
[OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI] Biserica nu deţine obiecte de valoare. [ŞIRUL PREOŢILOR] Ioan Toma (20 decembrie 1807-????), Matei Rizea(1810-????), Constantin Danciul (1810-????), Marin Negoita (1810 -????), Nicolae Constantinescu (august 1870-????),Antohi Teodor (1870-????),Emanoil Mirodatu (1875-????), L. Nestor (1875-????), I. Ionescu (15 martie 1877-????), Manole (1899-????), Ilie (1899-????), D. Emanuil (1909-????), Dumitru Teodorescu (14 septembrie 1938-1982) Titus Tifu (1982-1991),[6] Grigore Andronescu (1991, paroh pana in 2013), Costel Burnichi (2004, actualul paroh din 2013).
BIBLIOGRAFIE: Domnitorii și Ierarhii Țări iRomânești. Ctitoriile și mormintele lor, Editura Cuvântul Vieții a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, 2009; FLOREA, Conf. Univ. Dr. Pavel- Mircea, NEGREANU, Aurelian-Cătălin, ANDRONESCU, Pr. Grigore, Vechile biserici ale Bucureștiului. Biserica Sfântul Nicolae Șelari, București , 2003; STOICA, Lucia, IONESCU-GHINEA, Neculai, Enciclopedia lăcașurilor de cult din București, Editura Universalia, București, 2005; STOICESCU, Nicolae, Repertoriul bibliografic al monumentelor feudale din Bucureşti, Ed. Academiei RPR, Bucureşti, 1961.
[1]Domnitorii și Ierarhii Țării Românești. Ctitoriile și mormintele lor, EdituraCuvântul Vieții a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, 2009, p.457.
[2]STOICESCU, Nicolae, Repertoriul bibliografic al monumentelor feudale din Bucureşti, Ed. Academiei RPR, Bucureşti, 1961, p.203.
[3]Domnitorii și Ierarhii Țării Românești. Ctitoriile și mormintele lor, Editura Cuvântul Vieții a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, 2009, p.457.
[4]STOICA, Lucia, IONESCU-GHINEA, Neculai, Enciclopedia lăcașurilor de cult din București, EdituraUniversalia, București, 2005, p.56.
[5]Domnitorii și Ierarhii Țării Românești. Ctitoriile și mormintele lor, Editura Cuvântul Vieții a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, 2009, p.457.
[6]FLOREA, Conf. Univ. Dr. Pavel- Mircea, NEGREANU, Aurelian-Cătălin, ANDRONESCU, Pr. Grigore, Vechile biserici ale Bucureștiului. Biserica Sfântul Nicolae Șelari, București , 2003, p.51-52.