Parohia Sf. Dumitru – Poştă, Paraclis Universitar

Biserica Sf. Dumitru Poştă a fost menţionată începând cu anul 1589-1590 atunci când domnitorul Mihnea al II-lea Turcitul (1577-1583, 1585-1591) dă un hrisov prin care atestă faptul că Mănăstirea Sfântul Dumitru din Bucureşti era metoc al Mănăstirii Vladatos din Salonic[1]. Ulterior mahalaua în care se afla Biserica Sfântul Dumitru s-a numit „Mahalaua Bălăcenilor” sau a „Bisericii de Jurământ”, aşa cum este cunoscută în documentele vremii. Familia Bălăcenilor a avut aici nişte case, iar numele s-a păstrat multă vreme în istorie sub diferite denumiri: „Mahalaua Bălăcenilor”[2], a lui „Badea Bălăceanu” sau „Bălăceanu”. Mahalaua va purta şi numele „Biserica de Jurământ” deoarece aici, în Biserica Sf. Dumitru, „se făceau jurămintele cele solemne, atunci când pârâtul sau acuzatorul se’ncingeau, în faţa arhiereului şi preoţilor, cu brâul Prea Curatei, şi jura lângă uşa altarului că vor spune adevărul şi nimic alt de cât adevărul[3].

  1. Istoricul bisericii parohiale [Istoria zidirii ei] Zidirea bisericii a cunoscut mai multe etape. Prima biserică, a Bălăcenilor, a fost construită din lemn, însă aceasta nu s-a păstrat şi nici pisania ei din 1650. Biserica a fost rezidită din piatră în anul 1745 de către Stroe Râmniceanu, care s-a călugărit ulterior sub numele Isaia. În anul 1754 biserica a fost transformată în metoc al Episcopiei Buzăului şi Episcopiei Râmnicului, dar după iscarea unor neînţelegeri dintre cei doi episcopi, biserica va rămâne metoc doar al Episcopiei de Buzău[4]. În anul 1819, după deteriorarea Bisericii „Râmnicenilor”, ea a fost rezidită din piatră de către Episcopul de Buzău, Constandie Filitti, nepotul mitropolitului Dositei Filitti. Acesta se va tocmi cu meşterul Iosif Weltz pentru clădirea bisericii[5]. Biserica actuală este aceea zidită de Episcopul Constandie Filitti, care a fost înmormântat în anul 1827 în partea dreaptă a naosului Bisericii. Pisania de la 1852 se păstrează până astăzi, după focul din anul 1847 care a cuprins tot Bucureştiul. [Arhitectura] A. Astfel cum se prezintă în prezent, Biserica Sf. Dumitru este de plan triconc, spaţiul interior fiind divizat în trei segmente ce cuprind: exonarthex, pronaos – naos şi altar cu pastoforii, fără pronaos supralărgit şi cu turlă Pantocrator.

Din punct de vedere a acestei înfăţişări a planului, Biserica Sf. Dumitru prezintă similitudini remarcabile nu cu bisericile din secolul al XIX-lea, ci cu lăcaşuri ridicate în prima jumătate şi puţin după jumătate a veacului al XVII-lea.

Între altele, planul actualei biserici, prezintă particularitatea prezenţei a doi stâlpi între exonarthex şi pronaos – foarte rară la o biserică aşa-zis reconstruită în secolul al XIX-lea. Este adevărat că, de obicei aceşti stâlpi (coloane) sunt amplasaţi între pronaos şi naos. Ipotetic, este posibil ca peretele – dintre pronaos şi pridvorul iniţial -, ce ar fi putut exista anterior stâlpilor, să fi fost înlocuit prin aceşti stâlpi, ori la refacerea datorată Râmnicenilor, ori – mai puţin probabil – la cea din veacul al XIX-lea.

Cât priveşte absenţa pronaosului supralărgit, socotim că acesta este un indiciu al ridicării bisericii iniţiale, cândva, între prima jumătate şi a doua jumătate a veacului al XVII-lea. Ceea ce ar corespunde cu precizările documentelor cunoscute până acum, despre existenţa bisericii de curte a lui Badea Bălăceanu.

Ţinând cont de cele precizate mai sus, în acest moment se poate înainta ipoteza că actuala biserică Sf. Dumitru ar putea data din veacul al XVII-lea, că a fost avariată de cutremure, incendii şi alte fenomene, după moartea năprasnică a lui Constantin Bălăceanu în bătălia de la Zărneşti (1690), nemaifiind ulterior îngrijită corespunzător, iar între 1741-1746 a fost refăcută „din temelie” de către Stroe Râmniceanul şi familia sa.

Mai târziu, la începutul veacului XIX, biserica refăcută de Râmniceni a fost renovată, primind o haină neoclasică.

Faţadele sunt ornamentate cu pilaştri dorici şi cornişă uşor profilată, marcată cu denticuli. Pe friza faţadelor laterale sunt aplicate ornamente florale. Faţada de apus, cu intrarea, are 6 coloane ionice angajate, foarte înalte, perechi la colţuri; traveile sunt egale, dar cea mediană, cu golul de acces este mai largă. Friza faţadei vestice este împodobită cu 12 medalioane cu icoanele celor 12 apostoli. Deasupra portalului de intrare terminat în acoladă este icoana hramului bisericii, Sf. M. Mc. Dimitrie. Sub acoladă este încastrată pisania din 1852. Lateral, în câte o firidă, sunt pictaţi sfinţii apostoli Petru şi Pavel. [Pictura] Aceasta a fost executată de celebrul pictor şi fotograf bucureştean Carol Popp de Szathmary. Pictura iniţială a fost făcută de zugravii loan Mincu şi Costache între anii 1826-1843, sub îndrumarea pictorului italian Giulliani.

Catapeteasma a fost lucrată în stil baroc de către sculptorul Dimitrie Spătaru. [Sfinte Moaşte] De la episcopul Constandie Filitti se păstrează o cutie de argint cu sfinte moaşte datând din anul 1795, având bucăţi de moaşte de la Sfinţii Nicanor, Haralambie, Antipa al Pergamului și Pantelimon[6]. Merită menționată și prezența singurei icoane din București a Sf. Ap. Iuda Tadeul, Ocrotitorul celor deznădăjduiți.[Obiecte vechi de cult] Episcopul Chesarie al Buzăului a dăruit bisericii opt candele de argint. Episcopul Filotei al Buzăului a donat două sfeşnice mari care se păstrează până azi[7]. [Manuscrise şi cărţi vechi] Printre cărţile vechi de slujbă se numără Mineiele din vremea Mitropolitului Nifon, tipărite în anul 1852, cu autograful Arhiereului Calistrat Bârlădeanul. [pomelnice şi alte înscrieri sau inscripţii] Nu există. [şirul preoţilor parohi] Dumitru Popescu (1930-1960), Gheorghe Popescu-Argeş (1960-1992), Victor Popescu-Argeş (1992-2009), Mihai Gojgar (paroh din 2009) [Cântăreţi şi epitropi de seamă] Gh. Astancăi (????-1931), Diacon Luca Haricatour (????-1931), Marcu Gigiu (1931-1931), M. Trandafirescu (1936-1936), Gh. Mănărcescu (1932-1940), Val Jingou (1936-1937), Grigore Lupulescu (1937-1940).

  1. Cimitirul. Parohia nu deţine cimitir.
  1. Activităţi culturale şi filantropice în trecut.
  1. Profilul actual al parohiei. [Activităţi Pastoral-Misioanre, Culturale, Editoriale, Filantropice, Catehetice ş. a.] Biserica a fost desemnată ca paraclis universitar, în mai 2009. Din luna aprilie a anului 2012 a fost editat un buletin parohial intitulat Revista Dimitrios, cu o apariţie bilunară, care se poate citi şi descărca de pe site-ul bisericii. Buletinul parohial este coordonat de către Părintele Paroh Mihai Gojgar, unde scriu articole cu conţinut religios, cultural etc. tineri care frecventează Biserica Sf. Dumitru-Poştă. Revista are şi pagină de Facebook unde sunt postate atât articolel,e cât şi diverse lucruri utile şi noutăţi în legătură cu activitatea bisericii. Biserica se află în restaurare din anul 2013. Există şi o serie de întâlniri catehetice cu tinerii parohiei, care vin din tot Bucureştiul, care au loc în fiecare seară de luni. Din data de 5 mai 2015, cu binecuvântarea Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, are loc în fiecare marţi dimineaţa, între orele 6:00-7:30, Sfânta Liturghie pentru cei care merg la serviciu. Periodic se fac întâlniri cu tinerii, ieşiri în aer liber şi tot felul de activităţi culturale şi artistice. Acțiunile social-filantropice, pelerinajele și ineditul altor activități izvorăște din prezența numeroșilor tineri care vin în acest sfânt lăcaș.
  2. DATE DE CONTACT PAROHIE. [HRAM] Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, Sfântul Haralambie (10 feb); Sf. Pantelimon (27 iulie) [ADRESA] Str. Franceză, nr. 1, sector 3, Bucureşti; [OFICIU PAROHIAL] Tel. 0727.394.631│e-mail: mihai.gojgar@sfantuldumitruposta.ro│site: https://sfantuldumitruposta.wordpress.com.

Bibliografie:

FILITTI, Ioan C., Biserica Sf. Dumitru din Bucureşti, Bucureşti, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, 1932; IONNESCU-GION, G. I., Istoria Bucurescilor, Bucuresci, Stabilimentul Grafic I. V. Socecu, 1899; NICOLAESCU, Stoica, „Istoricul Mănăstirii Sf. Dumitru din Bucureşti”, Gazeta Municipală, 23 iunie 1940; REZEANU, Adrian, Toponimie bucureşteană, Bucureşti, Academia Română, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, 2003.

[1]              Stoica NICOLAESCU, „Istoricul Mănăstirii Sf. Dumitru din Bucureşti”, Gazeta Municipală, 23 iunie 1940, p. 1.

[2]              Adrian REZEANU, Toponimie bucureşteană, Bucureşti, Academia Română, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, 2003, p. 141.

[3]              G. I. IONNESCU-GION, Istoria Bucurescilor, Bucuresci, Stabilimentul Grafic I. V. Socecu, 1899, p. 185.

[4]              Ioan C. FILITTI, Biserica Sf. Dumitru din Bucureşti, Bucureşti, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, 1932, p. 9.

[5]              Ibidem, p. 15.

[6]              Ibidem, p. 30.

[7]              Ibidem, pp. 29-30.

Galerie Foto:

Leave a Reply