Parohia Scaune

Parohia Scaune face parte din Protoieria Sector 3 Capitală şi  este aşezată în centrul oraşului Bucureşti, în spatele Spitalului Colţea, la intersecţia străzilor Scaune, Slănic şi Dimitrie Bolintineanu.

Pe aici trecea cândva un afluent al Dâmboviţei – un pârâu – gârla Bucureştioara, pe malul căreia se afla mahalaua „Scaune” denumire datorată butucilor de lemn pe care măcelarii tăiau carnea. Înainte vreme, în secolele XV-XVI, măcelarii şi săpunarii îşi aveau “scaunele” pe locul Pieţii Universităţii (de astăzi), unde în secolul al XVI-lea se afla Mănăstirea Sfântul Sava.

  1. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [Istoria zidirii ei ].

Prima biserică, probabil din lemn, a fost ridicată pe malurile Bucureştioarei, pe proprietatea marelui vornic Cernica din Săcuieni  în secolul al XVII-lea. Nu se ştie nici data construirii sale şi nici ctitorii ei.

Între timp „scaunele” de lângă Mănăstirea Sfântul Sava au fost mutate în jurul noii biserici.

Cea mai veche menţiune a locaşului de cult este de la 1669 şi apoi de la 1675. Un hrisov de la Şerban Cantacuzino din 1681, aminteşte de biserica Săpunarilor, iar la 1695 este pomenit un preot la biserica Scaune.[1]

La 1701 Brâncoveanu o numeşte „Biserica Creţuleştilor” în “Condica Brâncovenească”[2], iar în  planul Bucureştilor făcut de ofiţeri ruşi  în 1770, este cunoscută ca Biserica Măcelarilor.[3]

Actuala biserică a fost ridicată de zid, probabil pe locul celei vechi de lemn cu banii lăsaţi de negustorul Atanasie de la Târnovo nepotului său,  Stavro.

Conform pisaniei aşezată deasupra portalului de intrare în biserică, anul terminării ctitoriei este 8 septembrie 1705 :

„Această biserică cu hramul Adormirii Precistei, făcută iaste din osteneala răposatului Atanasie de la Târnovo, datoria cea de obşte vrând a-şi da lăsat-au cheltuiala pentru a sa osteneală de la nepotul său Stavro, de a făcut această zidire, cu cele ce se văd ,ca să-i fie întru pomenire şi a tot neamul său, în veci, mesita septembrie 8 zile 7214.”

La 1843, pe cheltuiala postelnicului Ioan Costacopulo, biserica a fost reparată: atunci au fost închise cu zidărie arcadele pridvorului, este tencuită în exterior şi la interior a fost zugravită „de iznoavă”.

Începând cu 1939 s-au început o serie de lucrări de reparaţii: a acoperişului de tablă, refacerea ancadramentelor, a şocului, a crucilor de pe naos, pridvor şi altar. În 1943 se introduce lumina electrică, în 1944 se execută lucrări de săpare pentru degajarea terenului, deoarece biserica era îngropată sub nivelul străzii cu aproximativ un metru. Se reface pardoseala interioară cu piatră de Buzău, se restaurează baldachinul altarului. Se spală şi se restaurează pictura de către pictorul Gheorghe Popescu. Astfel la 15 august 1944, de ziua hramului, biserica este redată cultului divin, iar la 8 septembrie este resfinţită primind şi al doilea hram, toate sub osteneala preotului Gheorghe Prejneanu.

Începând cu anii ’50, arhitectul Ştefan Balş a realizat proiectul de restaurare a bisericii, rezultatul fiind ceea ce observăm astăzi.

[ARHITECTURĂ, PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCŢII]

Biserica are formă de treflă în plan, cu pridvor deschis, mărginit de 8 coloane cilindrice din zidărie de cărămidă, pronaosul de formă dreptunghiulară, naos cu abside semicirculare la interior şi altar semicircular, iar catapeteasma din lemn sculptat.[4]

Dimensiunile exterioare în plan sunt: lungimea 27m, lăţime în dreptul pronaosului de 8,10m şi 11,95 în zona absidelor naosului.

La exterior faţada este simplă, împărţită în două registre de un brâu realizat dintr-un tor semicilindric.

Biserica are o singură turlă, a clopotelor, care se dezvoltă peste bolta pronaosului. Pereţii bisericii sunt din zidărie de cărămidă, au grosimi de 90 de cm cei perimetrali şi de 1,6m peretele vestic.

Pridvorul este sprijinit pe zece coloane de cărămidă, groase, cilindrice .

Intrarea în biserică se face prin portalul de piatră sculptat cu motive vegetale specifice repertoriului decorativ brâncovenesc.[5]

Pisania de piatră de la intrare a fost încadrată de un chenar sculptat cu motive similare cu motivele portalului.[6]

[PICTURA] :

Pictura interioară, pare să fie cea originară (de la începutul sec. al XVIII-lea) fără să se ştie autorul acesteia. Sunt cunoscute însă unele intervenţii la 1843, când biserica a fost zugravită „de isnoavă”, iar la 1944 a fost spălată şi restaurată de pictorul Gheorghe Popescu.

Probele de curăţire efectuate de noi, astăzi, lasă să se întrevadă o pictură executată într-o gamă cromatică caldă, dominată de ocruri şi pământuri arse.

În pridvor, pe peretele de est se desfăşoară o amplă Judecată de Apoi: la dreapta este redat Iadul, iar la stânga Raiul.

Iconostasul bisericii din lemn sculptat şi aurit este cu totul remarcabil,acesta fiind lucrat în stil brâncovenesc în jurul anului 1705. A fost regăsită icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul.

Intervenţiile parţiale suferite în timp, nu îi afectează imaginea de ansamblu prin valoarea dată de maiestria execuţiei sculpturii.

Baldachinul este din lemn de tei, sculptat, băiţuit negru, lăcuit, ca de altfel şi jilţul arhieresc care este din lemn de stejar.[7]

[OBIECTE VECHI DE CULT.MANUSCRISE ŞI CĂRŢI VECHI]

Biserica nu deţine obiecte de valoare .

[Şirul Preoţilor]:

Nicolae Dumitru ( 1628-1666), Dumitru Stan (1666-1701), Grigore Ion (1701-1742), Vasile Enescu (1742-1797), Petre Barbu (1797-1802), Pantelimon Ion (1802-1829), Constantin Grigore (1829-1841), Vasile Soare ( 1841-1861), Grigore Ciupitu (1861-1908), Vasile Franga (1861-1908), Gheorghe Prejneanu (1938-1985), Ion Popescu Runcu (d.1975), Protosinghel Mina Pietraru ( d. 2006), Ion Boştenaru (1985-2010), Anghel Ion (numit 2008; paroh 2010-2011), Danţiş Jenică (2011 – paroh până în prezent ).

  1. CIMITIRUL

Parohia nu deţine cimitir.

D.ACTIVITĂŢI CULTURALE ŞI FILANTROPICE ÎN TRECUT :

Nu este cazul .

  1. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI :

Sub osteneala preotului Ion Boştenaru s-a înălţat casa parohială. Ea a fost transformată mai târziu cu ajutorul Arhiepiscopiei Bucureştilor în Centrul Sfânta Sofia, sfinţit în februarie 2012 de Preafericitul Parinte Patriah Daniel. Astfel, biserica are chiar în curtea sa Centrul de zi pentru copii Sfânta Muceniţa Sofia, cu care desfăşoară numeroase activităţi culturale şi filantropice: tabăra de pictură – vara,”Sfântul Nicolae în mijlocul copiilor “,”Hristos împărtăşit copiilor “- proiecte anuale ale Patriarhiei Române.

Periodic se fac cateheze cu tineretul, în special cu copiii Centrului Sfânta Sofia, în zilele de vineri, după slujba Sfântului Maslu.

Se întreprind activităţi de ajutorare a credincioşilor nevoiaşi din parohie şi nu  numai cu ocazia marilor sărbători creştine şi a celor două hramuri .

F.DATE DE CONTACT PAROHIE

[HRAM]:

Adormirea Maicii Domnului – 15 august ; Naşterea Maicii Domnului – 8 septembrie.

[ADRESA]:

Str.Scaune, nr.2, Sector 3, Bucureşti

[Oficiul Parohial] Tel.: 021.3139499, e-mail: biserica.scaune@gmail.com; site: http://biserica_scaune.crestinortodox.ro

Bibliografie:

1) G.D.Florescu „Din vechiul Bucureşti”,  1935

               2) Gheorghe Ionescu –Gion, „Istoria Bucureştilor”, publicată în 1899

               3)Gr.Ionescu ,”Istoria arhitecturii în România, Bucureşti, 1965, vol.II

               4) N.Ionescu–Ghinea, Lucia Stoica, P.Ionescu, Cecilia Luminea, Atlas-ghid,”Istoria şi arhitectura locaşurilor de cult din Bucureşti din cele mai vechi timpuri până în anul 2000”,vol.II

5) A. Sacerdoteanu,”Etnografia bucureşteană în veacul al XVIII-lea, Bucureşti/IX MIM, 1972.

6)N.Stoicescu “Repertoriul bibliografic al Monumentelor feudale din Bucureşti”1960.    

[1] Gheorghe Ionescu –Gion, „Istoria Bucureştilor”, publicată în 1899

[2] G.D.Florescu „Din vechiul Bucureşti”,  1935

[3] Gr.Ionescu ,”Istoria arhitecturii în România, Bucureşti, 1965, vol.II

[4] A. Sacerdoteanu,”Etnografia bucureşteană în veacul al XVIII-lea, Bucureşti/IX MIM, 1972.

[5] N.Ionescu–Ghinea, Lucia Stoica, P.Ionescu, Cecilia Luminea, Atlas-ghid,”Istoria şi arhitectura locaşurilor de cult din Bucureşti din cele mai vechi timpuri până în anul 2000”,vol.II

[6] N.Stoicescu “Repertoriul bibliografic al Monumentelor feudale din Bucureşti”1960.

[7] N.Stoicescu “Repertoriul bibliografic al Monumentelor feudale din Bucureşti”1960.   

Galerie Foto:

Leave a Reply