Parohia Târca – Vitan

Parohia Târca-Vitan, face parte din Protoieria Sector III Capitală și este situată în cartierul Vitan din București. Denumirea de Vitan vine de la cuvântul latinesc „vita,-ae” care înseamnă viață. Despre Vitan, D. Papazoglu spune că „ În ocolul orașului, spre nord, este câmpia Vitanului, unde vitele orășenilor își aveau pășunea”. Se afla pe malul stâng, înalt, al Dâmboviței, despărțită de aceasta cu o zonă mlăștinoasă, păscută de vite tărcate, de unde vine și denumirea de „Târca”. „Vitanul, situat spre vest de Dudești, se întinde, împreună cu cătunul Cățelu, pe o suprafață de 620 hectare și are o populație de 178 de locuitori” menționează G. Ioan Lahovary în scrierile sale[1]. În ultimii ani, această întindere s-a populat cu construcții de 1-2 nivele, pentru locuințe și servicii. Pe Calea Vitan, peste drum de biserică, s-a dezvoltat cartierul de blocuri cu 10 etaje, realizat între anii 1975-1985[2].

  1. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [ISTORIA ZIDIRII EI]. Biserica „Târca Vitan” a fost zidită în anul 1820, de Radu Poenaru serdarul și de soția sa Natalia, fiind îngrijită și întreținută ca o ctitorie particulară, iar după decesul ctitorilor, biserica a rămas în îngrijirea moștenitoarei Eufrosina Păucescu (n. Filitti). Pisania bisericii, așezată afară pe peretele de nord al bisericii, scrisă cu litere chirilice, ne dă mărturie despre ctitorii și hramul acestei biserici: „Ale Tale întru ale Tale, Ţie aducem de a noastră bunăvoinţă, Radu Poenarul Serdarul cu Natalia, soţia mea, acest sfântu lăcaşu care din temelie s-au ziditu şi s-au şi înfrumuseţatu înăuntru câtu şi afară. Prin osteneala polcovnicului Andrei Cociu hagiu, întru slava lui Dumnezeu şi întru prăznuirea Sfintei Înălţării Mântuitorului Iisus Hristos, spre veşnica pomenire a sufleteloru noastre şi a totu neamul nostru câtu şi a creştinilor ce au ostenitu şi au ajutatu în zilele Măriei Salle, Alexandru Nicolae Şuţu VV Mitropolit fiindu D.D. Dionisie, la anul dela Hristos 1820, iulie 20”[3].

Arhitectură, plan, dimensiuni, materiale de construcții. Biserica este construită pe un plan triconc (23 X 6 – 9m), cu ziduri groase din cărămidă și cu abside puțin reliefate, un pridvor închis de dimensiuni mici, fiind atașat ulterior. Pronaosul și prima parte a naosului sunt acoperite cu o boltă cilindrică cu penetrații scurte ale unor arce laterale. Deasupra pronaosului a fost ridicat turnul-clopotniță, din care nu a rămas în prezent decât o bază pătrată masivă, protejată cu învelitoare de tablă în patru ape. Centrul naosului este acoperit cu o cupolă turtită, rezemată prin intermediul pandantivilor pe cele patru  arce ce mărginesc absidele și naosul. Pe fațada de vest, deasupra tindei, în trei firide dreptunghiulare sunt pictate icoanele hramurilor. Învelitoarea edificiului a fost realizată inițial (1885-1915) și în prezent din tablă, ea fiind înlocuită temporar, în 1940 cu olane turcești[4].

Moșia împreună cu biserica este vândută arhitecților Louis Blank și Virgil Pleșoianu, nu este întreținută și astfel se ruinează și este închisă în anul 1912, iar proprietarii hotărăsc dărâmarea acesteia. În 1914 -1915, prin colectă publică „cu aportul tuturor enoriașilor, de la bogat la sărac” și fonduri de la Mitropolie, biserica este reparată radical după cum menționează Pisania din Sfântul Altar: „Iubit-am buna podoabă a casei Tale și locul lăcașului Mărirei Tale. Pentru aceasta în zilele Prea Înălțatului nostru Rege Ferdinand I, a Prea Înălțatei noastre Regine Maria și a Înalt Preasfințitului Mitropolit al Ungro-Vlahiei Conon Arămescu Donici Primatul României, s-a zugrăvit din nou în ulei Biserica Târca din Capitala Țărei Românești, s-a așezat pe jos mosaic, s-a învelit biserica cu tablă nouă, s-au făcut reparații de zidării exterioare, cu ajutorul tuturor enoriașilor acestei sfinte biserici de la bogat până la sărac, precum și a altor creștini din enoriile vecine și din centrul Capitalei, prin osârdia și munca neobosită a comitetului de acțiune…..în anul mântuirii 1915, luna Iunie.”.

Pictura. Tâmpla din zidărie a rămas cu pictura în tehnica „fresco” de la începutul secolului al XIX-lea[5]. Pictura a fost refăcută în anul 1924, iar o nouă restaurare se face în 1966-1967 și din nou în 1976-1980, apoi în 1993, de către Ion C. Eva și Eugen Manolescu din Ploiești[6].

Din pictura originală se păstrează doar cea de pe catapeteasmă și Sfântul Arhanghel Mihail de pe zidul din sud.

Obiecte vechi de cult. Obiecte care să prezinte importanță din punct de vedere istoric sau artistic nu are biserica, afară de un Sfânt Epitaf cusut în fir de aur și înrămat, datând din anul 1820 și o icoană a Sfântului Nicolae pictată pe lemn și îmbrăcată în argint, din anul 1831. De asemenea mai sunt pastrate și câteva din cărțile vechi ce au fost folosite la strană sau în sfântul Altar.

Sfinte Moaște. Credincioșii se pot bucura și de ocrotirea Sfântului Ierarh Mucenic Teodosie de la Mănastirea Brazi, ale cărui sfinte moaște se află spre închinare în biserica parohiei.

Șirul preoților. Dintre preoții care au slujit la această biserică amintim: Pr. Bărbulescu Nicolae, Pr. Micșunescu Dumitru, Pr. Stanciu Vasile, Pr. Vlad Eugeniu, Pr. Colotelo Dumitru, Pr. Bută Ticu, Pr. Voineag Florin. În prezent slujitorii parohiei sunt: Pr. Paroh Chivu Gheorghe și Pr. Jica Constantin Marius.

  1. CIMITIRUL

În jurul lăcașului a existat un cimitir, desființat la 1880, din care a rămas o cruce de piatră de la 1877[7]. Momentan biserica nu are cimitir.

  1. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT

Lângă biserica au fost construite un șir de case-chilii, destinate de ctitor locuinței sale și pentru călugării în trecere pe aici, existând chiar și o cameră cu rol de școală (conform fotografiilor din 1904). Preoții s-au îngrijit de ajutorarea enoriaților nevoiași, cu bani sau servirea unei mese calde, duminica.

  1. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI

Actualmente biserica se află într-un amplu proces de restaurare, dorind atât renovarea bisericii cât și amenajarea curții și construirea unui așezământ social-pastoral, cu sală de mese și camere de cazare.

Se întreprind activități de ajutorare a celor mai nevoiași și a familiilor defavorizate.

S-au organizat lansări de carte și mai multe evenimente culturale și catehetice. Periodic se fac cateheze cu tineretul, în special în zilele de vineri, după slujba Sfântului Maslu.

Este editată o foaie parohială lunară cu conținut duhovnicesc, teologic și literar, la care contribuie și tinerii din grupa de cateheză.

Ocazional parohia organizează pelerinaje la mănăstirile din țară și din străinătate.

  1. DATE DE CONTACT PAROHIE

Hram: Înălțarea Domnului, Sfântul Mare Mucenic Mina, Sfântul Teodosie de la Mănăstirea Brazi, Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, Sfântul Haralambie; Adresă: Str. Calea Vitan nr. 142, sector 3; Site: www.parohiatarca-vitan.ro

BIBLIOGRAFIE:

Ioan Lahovary, Marele Dicționar Geografic al României, p. 750; Lucia Stoica, Neculai Ionescu-Ghinea, Enciclopedia locașurilor de cult din București, Ed. Universalia 2005, p. 489, 490; Mircea Sferlea, Domnitorii și Ierarhii Țării Românești, Ed. Cuvântul Vieții a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, 2009, p. 572

[1] Ioan Lahovary, Marele Dicționar Geografic al României, p. 750

[2] Lucia Stoica, Neculai Ionescu-Ghinea, Enciclopedia locașurilor de cult din București, Ed. Universalia 2005, p. 489

[3] Mircea Sferlea, Domnitorii și Ierarhii Țării Românești, Ed. Cuvântul Vieții a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, 2009, p. 572

[4] L. Stoica, Enciclopedia…, p. 489

[5] L. Stoica, Enciclopedia…, p. 489

[6] M. Sferlea, Domnitorii și Ierarhii Țării Românești, p. 572

[7] L. Stoica, Enciclopedia…, p. 490

Galerie Foto:

Leave a Reply